Luiza Comentează

Titlu: Revolta Autor: Suzanne Collins Nr. de pagini: 336 Editura: Nemira Traducător: Ana-Veronica Mircea Din momentul în care Suzanne Collins a publicat Jocurile Foamei, seria a devenit un fenomen. Un fel de clasic al fantasy&SF pe care oricine ar fi trebui să îl citească. Dar după o anumită vreme, toată lumea a considerat acest univers ficțional ajuns la capăt. Astfel, nu mică a fost surpriza tuturor în momentul în care, anul trecut, autoarea a publicat un nou volum. Seria a revenit în forță, magazinele au vândut cărți care probabil stăteau de ceva vreme pe rafturi, iar necredincioșii în Suzanne Collins au spus că e momentul să vadă despre ce e vorba cu prea iubita serie a autoarei. Și fiindcă și eu mă aflam în categoria din urmă, astăzi vă anunț bucuroasă că am terminat Revolta, ultimul volum din Jocurile Foamei. Revolta – Jocurile Foamei Trebuie să recunosc, am adorat primele două volume ale seriei. Mi s-a părut că au fost gândite genial, că autorea a acordat o atenție deosebită detaliilor și am descoperit că această serie a fost sursă de inspirație pentru multe romane publicate mai târziu, dar pe care eu le-am citit mai devreme. După finalul volumului doi, Sfidarea, povestea rămâne suspendată în…

Titlu: Călătoarea Autor: Diana Gabaldon Nr. de pagini: 800 Editura: Nemira Traducător: Maria Dragut Există o serie pe care o urmăream de câțiva ani, dar de care îmi era teamă să mă apuc din cauza numărului impresionant de pagini. Părerile legate de ea sunt împărțite, multă lume având o problemă cu dimensiunile descrierilor autoarei. Însă majoritatea rămân la părerea că serialul creat după această serie este excelent. Aceasta fiind situația atunci când căutam recenzii pentru a hotărî dacă să o citesc sau nu, am zis că e cazul să sar cu capul înainte. Ca atare am accesat site-ul celor de la libris și am căutat primul volum. L-am terminat acum vreo 5 zile pe la 3 dimineața, iar astăzi am zis să vă spun și părerea mea despre volumul 1 din Outlander, Călătoarea. Călătoarea – Diana Gabaldon Călătoarea de Diana Gabaldon este un roman ce îmbină mai multe genuri literare. Avem elemente din zona fantasy: călătoria în timp, vrăjitoarele, elemente din zona de ficțiune istorică: descrierea modului de viață în Scoția – secolul XVII, dar pentru mine, Călătoarea, este o carte ce se potrivește cel mai bine la genul romance. Personajul principal, Claire Randall, se află împreună cu soțul său în…

Pe data de 1 octombrie artistul plastic Clayton Riddel dă marea lovitură. Viața sa este pe cale să se transforme radical și abia așteaptă să ajungă la hotel pentru a-i telefona de pe fix fostei sale soții. Atât ea cât și fiul lor vor fi încântați că grijile financiare cu care se confruntau sunt pe cale să dispară. Însă în aceeași zi se declanșează Semnalul. Fiecare persoană care a efectuat/primit un apel pe telefonul mobil a auzit un mesaj subliminal. Efectul acestuia? Ștergerea completă a creierului înafară de setarea de bază a acestuia: uciderea.

Sfidarea este construită urmărind două scenarii. Primul o prezintă pe Katniss ca pe fetița îndrăgostită ce trebuie să zâmbească tuturor și să se prefacă. Trebuie să îi facă pe toți să creadă că doar dragostea a făcut-o atât de nebună. Că e supusă și recunoscătoare pentru toate oportunitățile extraordinare pe care lumea le are slujind Capitoliul. Pe de altă parte, scenariul al doilea o prezintă pe Katniss ca pe o luptătoare. O fată care s-a luat la trântă cu moartea în timp ce conducătorii o manevrau pe cea din urmă, o învingătoare.

Jocurile? Jocurile sunt pentru a le reaminti tuturor cine este la conducere. Pentru a preveni orice posibilă revoltă din partea distinctelor sărace. În fiecare an din fiecare distinct sunt alese 2 persoane care vor participa la Jocurile Foamei. Și din cei 24, doar unul se va întoarce în viață.

Erin Morgenstein creează în romanul Circul Nopții o atmosferă aparte, familiară oricărui cititor și în același timp incitantă. Atmosfera circului la care a fost în copilărie, la care a văzut pentru prima oară un elefant și oameni care sfidau legile gravitației mergând pe sârmă. Dar aici se oprește asemănarea dintre circul creat de Erin și cel familiar cititorului.

Întrebarea care se pune cel mai des pe parcursul volumului Invocarea Luminii este “cine este cu adevărat regele”? Subiectul principal al cărții fiind bătălia care se poată între Osaron și Londra Roșie.  Osaron reprezintă magia întunecată, cea care consumă omul, care a dus la închiderea Londrei Negre. Eliberat în final, ochii acestuia se îndreaptă către cea mai bogată lume magică, peste care are de gând să domnească urmând să o transforme în scrum.

Cronicile fetei lup a apărut anul trecut la editura HergBenet cu primul volum al seriei denumit Ceața. Cartea are acțiunea pe teritoriul României, într-o zonă recunoscută pentru tradițiile sale mai puțin creștine. Nori este o tânără ce urăște totul asemenea multor alții adolescenți. Găsește stupide regulile, își dorește libertate și nu poate să îmbătrânească datorită magiei unui vraci.

Povestea din această carte este despre cum Diana, personajul feminin principal, acceptă cine este într-un final. Întoarsă din secolul XVI, Diana tinde să joace o mulțime de roluri în timp ce încearcă să se acomodeze cu vechea sa viață. După pagini întregi și o ceartă zdravănă de la mătușa sa, Sarah, Diana realizează că nu poate fugi de ceea ce este. Mai exact, vrăjitoare. O vrăjitoare însemnată ca fiica a unuia dintre cei mai temuți vampiri care au călcat pământul vreodată.

Titlu: Un străin în Olondria Autor: Sofia Samatar Traducător: Alexandra Fusoi Număr de pagini: 393 Editura: Paladin Propun un toast pentru încheierea sesiunii și o carte bună pentru începerea vacanței. Unul dintre lucrurile care mi se par cele mai deranjante în ceea ce privește sesiunea este lipsa timpului pentru citit. Pentru citit câteva sute de pagini într-o zi ca să mă exprim clar. Astfel, în loc să citesc Un străin în Olondria în două zile, a durat aproape o săptămână. Dar nu a fost chiar atât de rău precum mă vait. Faptul că am petrecut atâta timp în acest univers literar m-a făcut să observ câteva detalii pe care, dacă aș fi citit-o în grabă, probabil le-aș fi ratat. Tocmai de aceea vă recomand Un străin în Olondria ca pe o lectură ce trebuie savurată încet și cu drag. Pentru cei interesați de această carte, exemplarul meu este de pe cartepedia.ro. Un străin în Olondria de Sofia Samatar Sofia Samatar a construit acest roman asemenea unui mozaic. Tabloul complet al acțiunii fiind format din mai multe planuri evenimente, stiluri de viață, religii, dogme și oameni. Romanul începe prin prezentarea stilului de viață de pe o insulă fictivă. Prim planul se…