Titlu: Invocarea Luminii

Autor: V.E.Schwab

Nr. de pagini: 800

Editura: Nemira

Traducător: Cristina Jinga

Iată-ne ajunși, din nou, la finalul unei serii care a făcut furori. De când am cunoscut personajele seriei Culorile Magiei m-am tot întrebat care v-a fi deznodământul. Cine va rămâne de partea binelui, cine va trece în lumea umbrelor și pe al cui cap va sade coroana la final. În martie cei de la Nemira au dat strigarea finală, s-au strâns armele, s-a chemat magia și s-a publicat în limba română ultimul volum: Invocarea Luminii.

Invocarea Luminii de V.E.Schwab

Spre deosebire de volumele anterioare, Invocarea Luminii este un roman mult mai complex. Ne putem imagina că autoarea “a pregătit terenul” în primele două volume, doar pentru a putea crea o desfășurare majoră de forțe în finalul seriei. Avem mai multe planuri ale acțiunii, dar consider că sunt suficient de bine structurate pentru a nu crea confuzii.

Finalul volumul doi,  Adunarea Umbrelor ( recenzie aici), ne-a adus exact în acel punct pe care îl așteptam încă de pe la jumătatea volumul unu. De când am aflat că unul dintre ochii Lilei este de sticlă și Tieren și-a arătat interesul față de acest amănunt, am așteptat să vedem dacă bănuielile noastre sunt adevărate. Este sau nu, Lila Bard un antari? Dezvoltarea Lilei ca magician părea să fi atins punctul culminant în timpul Jocurilor Elementelor, dar a fost doar o aparență. Capacitatea Lilei ca hoț, ambiția sa de a supraviețui, anii de zile petrecuți pe străzi, toate acestea o fac pe Lila un vrăjitor excepțional.  Totuși, cine este cel mai bun?

Cine este adevăratul rege?

Întrebarea care se pune cel mai des pe parcursul volumului Invocarea Luminii este “cine este cu adevărat regele”? Subiectul principal al cărții fiind bătălia care se poată între Osaron și Londra Roșie.  Osaron reprezintă magia întunecată, cea care consumă omul, care a dus la închiderea Londrei Negre. Eliberat în final, ochii acestuia se îndreaptă către cea mai bogată lume magică, peste care are de gând să domnească urmând să o transforme în scrum.

Asediul plănuit de Osaron îi duce pe cetățenii și conducătorii Londrei Roșii într-o situație limită, mulți pierzându-și viața. Iar în astfel de clipe, când totul este pus în joc, adevărații eroi ies la iveală. În Invocarea Luminii am citit despre ceea ce înseamnă să fii rege și despre ordinea priorităților pe care un conducător trebuie să o aibă. Am înțeles și cât de greu este să fii regină. Pe de o parte conducătoare, model pentru următorul rege, dar mai presus de acestea mamă. Am aflat și cât de adâncă poate fi dragoste între frați chiar dacă nu există legături de sânge.

La vremuri grele

La vremuri grele eroii se arată. Iar pentru a fi un erou nu îți trebuie întotdeauna puteri. Uneori e suficient să ai determinare, curaj și dragoste față de ceilalți. Cum e cazul lui Rhys. Un viitor rege fără pic de magie în el. Un viitor rege al cărui regat îi este furat de sub nas. În Invocarea Luminii vom urmării transformarea acestuia, vom vedea cum toate încercările și rănile sale se sudează spre a-l transforma într-un rege.

Dar uneori eroii nu sunt regi ori prinți. Uneori sunt chiar răufăcători. Până la urmă nu există om în întregime bun. Holland a părut de multe ori a fi rău până în măduva oaselor. Dar tot timpul a încercat să își ajute lumea. A sacrificat totul pentru o lume ce pare să nu mai poată fi salvată. Acum din cauza sa, o lume frumoasă riscă să fie distrusă.

Mai sunt multe personaje care își “rup lanțurile” în acest volum. Consider că pe lângă povestea de acțiune, Invocarea Luminii este despre acceptare. Despre cum să înțelegi cine ești și să fii mândru de asta. Însă nu suficient de mândru încât să nu iei lecții de la alții. Chiar și de inimicii tăi. Altfel riști să înnumeri greșit și cine știe pe ce stradă vei zace.

Cartea poate fi achiziționată de pe Nemira, Libris sau Cartepedia.