Nu am mai văzut un film la cinema de peste doi ani de zile. Nu știu cum se făcea, dar niciodată nu găseam suficient timp. Mai adăugăm și faptul că îmi e foarte greu să fiu atentă două ore la un film și obținem șocul pe care l-am avut atunci când am pus piciorul, din nou, în sala de cinema. Am rămas plăcut surprinsă de faptul că pe întreaga durată a filmului nu am avut probleme de concentrare și nici nu mi-am verificat telefonul din cinci în cinci minute. E de precizat totuși că am fost fascinată de cât de mare este ecranul din sală ( eu și copiii de doi ani ce ne mai mirăm așa). Șefa a intrat la apă a apărut acum o săptămână în cinema-urile din România și probabil va rula pe marile ecrane timp de o lună de zile. Cu alte cuvinte, este timp berechet pentru a-l viziona sau reviziona de câte ori vreți. Povestea filmului pleacă de la un clișeu aș putea zice. Însă, este genul de clișeu pe care nu mă deranjează să îl revăd de mai multe ori. Mai exact, adultul maltratat în copilărie care ajunge șef și se răzbună pe toată…