Fracturi de Mihail Victus reprezintă un caiet de confesiuni, un jurnal adresat unei femei, foi pe care naratorul își scrie păcatele. Încă din primele foi personajul feminin este avertizat să rămână cinic, să fie cât se poate de critic și să nu uite că autorul acelor rânduri și-a făcut o carieră din a-i minți pe alții. Explicația pentru care această confesiune îi este dedicată ei și nu femeii cu care bărbatul împarte o viață este cât se poate de simplă. Doar ea nu l-a crezut. Ea a fost singura care a mirosit prin minciunile lui și este singura cu minte suficient de limpede încât să judece totul la rece. Singurul adversar care a contat vreodată fiindcă nu a putut fi învins cu ușurință.
