Vreau să mă îndrăgostesc de un pictor. Să mă privească seara când razele apusului fac jocuri de umbre pe pielea mea și să șoptească dulce că vrea sa ma așeze pe pânză, iar eu atunci să îi ofer un zâmbet leneș, să mă ridic și să îi aduc vopselele. În adâncul întunericului ,el să mă cuprindă pentru a-mi mânji sufletul cu nuanțele răsăritului, iar pe buze să-mi picure roșul cireșelor de mai. Prin tremurul zilelor încărcate să se uite în direcția mea pierdut pentru ca undeva, departe în mine, să își găsească răspunsurile. Pictorul meu, vreau să nu mă vadă ca pe centrul universului, ci ca pe o completare a propriei ființei, ca pe legătura lui cu frumusețea, cu viața, cu pânza. Vreau ca atunci când mă trasează în cărbune să îi simt mâinile pe contururile de pe hârtie, prin aer, până pe suflet. În mirosul de ulei, atelierul lui să pară blocat. Lumina plăpândă a dimineții, cu o răceală aproape vibrantă să ni se lipească de buze, să ne biciuiască degetele, implorând atingeri, dar cumva între noi să fie o fierbințeală de șemineu. Vreau să mă simtă de departe, fiindcă sufletul meu e întrepătruns în faldurile sufletului lui datorită…

Vreau să mă îndrăgostesc de un poet. Să mă sune la miezul nopții, să îi răspund adormită și să îmi spună cuvinte de alint în combinații numai de el știute care să îmi facă inima să bubuie în piept și mușchii să se contracte neajutorați. Vreau ca atunci când mă cuprinde în brațe să simt dorințele ascunse ale nuferilor și gustul de plumb al buzelor sale să arunce toată rațiunea pe fereastră. Vreau ca, în verile toride, să își așeze capul pe pulpele mele, să stăm îngropați împreună în cavoul ierbii înalte ,iar el să citească metaforele în palmele mele. Vreau să alergăm împreună pe plajă, să îmi spună poeme despre lună, despre mare, despre scoici. Vreau să mă privească și să mă confunde cu o madonna înghețată, de marmură, la picioarele căreia să șoptească rugăciuni și să spună secrete atunci când lumea doarme, iar greierii și vântul își cântă serenada. Vreau să îi fiu muză și să se topească sărutându-mi genunchii, folosindu-mi pielea pe post de hârtie pentru toate gândurile grele ce îl bântuie. Vreau să mă trezească o dată cu soarele ca să ne alinte lumina rece, ca să fiu primul lucru pe care îl vede în fiecare…

Iubire în supradoza, minim cinci îmbrățișări pe zi și obligatoriu un zâmbet pe ora! Fie toamnă sau iarnă, primăvară sau vară, ne îmbolnăvim de boli ale căror nume nici nu le știm, nici nu le înțelegem și, brusc, intrăm într-o cursă disperată pentru a găsi cel mai rapid și bun medicament. Copii, tineri, adulți, cu toții suntem aspirați de ritmul accelerat de secol XXI care ne face să tratăm problemele de la suprafață și să uităm de cele care dăinuie înăuntru, care ne macină în esență noastră cea mai prețioasă-sufletul. Când ți-ai consultat ultima dată sufletul ? Fie că ai făcut-o recent sau nu, fie că ai făcut-o vreodată sau nu, este timpul sa îmbraci halatul de doctor și să îl examinezi cu atenție!Mai întâi trebuie să-l asculți în profunzime, să cauți cu atenție copilul pierdut în timpul jocului „De-a v-ați ascunselea” care a pierdut noțiunea timpului. Asculta-i întâmplările povestite cu atât de mult entuziasm, dar și ofurile care ți s-ar putea părea prostești. Nu-ți pierde concentrarea! Urmează partea cea mai importantă! Așează-te comod și dă frâu liber adolescentului care este prins în incertitudini, care tânjește după idealuri și care se agață de orice urma de imaginație refuzând să dea…

Cărțile pe care le citești te reprezintă 100%. Asta îți vor spune mulți snobi intelectuali care se legitimează prin calitatea și cantitatea cărților citite. Unii se laudă cu numărul de cărți ori de pagini, alții se laudă cu calitatea lor, cu autorii, eventual cu numărul de premii Nobel. Căci, îmi mărturisesc defectul, stau foarte prost la capitolul Scriitori de Nobel. Deh, cum se zice în online, Atât s-a putut. Ca să dărâm acest mit, Cărțile pe care le citești te reprezintă, ori să-l detaliez un pic, trebuie să vă dau cinci exemple. Până să le dau, trebuie să spun din start: folosesc sintagma Cărțile pe care le citești și nu Cărțile pe care le ai în biblioteca, pentru că-s o grămadă de snobi ai esteticii, care preferă să aibă o bibliotecă perfectă din punct de vedere vizual, fără să deranjeze prea des cărțile dintr-însa. Așadar: O amică îmi spunea că nu se uită decât la filme de comedie. Teoretic, filmele de comedie sunt ultra-comerciale, accesibile tuturor. A te uita doar la ele nu este, zic unii, o dovadă de inteligență si cultură. Doar că persoana în cauză completa, spunând că atunci când vrea ceva cu adevarat înălțator, profund, se duce…