Luiza Comentează

În urma unui eveniment în cadrul căruia am avut plăcerea să vorbesc despre dragostea mea față de lectură, am avut oportunitatea de a discuta cu unul dintre oamenii din spatele editurii Publisol. O editură destul de nouă pe piața de carte, dar care și-a adjudecat deja o autoare promițătoare: pe Dani Atknis. Dintre volumele autoarei sunt traduse în limba română: Vieți Paralele, Dragoste de mamă, Asta-i povestea noastră. Vieți Paralele – Dani Aktins Romanul care se află în centrul acestei recenzii este Vieți Paralele, fiind prima operă semnată de autoare pe care am citit-o, dar cu siguranță nu ultima. Autoarea m-a cucerit cu ideea de la care pleacă toată acțiunea romanului: bifurcarea realității. Crearea unui univers nou în urma unui accident teribil, permițând formarea a două variante ale viitorului. În situația creată în Vieți Paralele, factorul principal este moartea unui băiat. Acesta își riscă viața pentru a o salva pe cea a protagonistei. Pe lângă această idee, potrivită mai mult romanelor SF, Dani Aktins utilizează în compunerea narațiunii și sindromul supraviețuitorului, tragedia care îl marchează pe cel rămas în viață. Astfel, persoana care continuă să trăiască suferă din cauza morții prietenului său, consideră că viața proprie nu merita acest sacrificiu…

Toamna se numără cadavrele a reprezentat pentru mine un soc, fiind diferită de majoritatea cărților pe care le-am citit. În primul rând, romanul pare mult mai aproape de realitate deoarece acțiunea se petrece într-un loc pe care majoritatea dintre noi îl cunosc – Brașovul. Parcă e un sentiment diferit în momentul în care îți poți aminti cu precizie cum arată o stradă pe care criminalul se plimbă în așteptarea victimei. Însă cel mai mult m-a pus pe gânduri personajul principal – Gigi Alexa. 

 Micul saturian are în centrul său copilăria poetului Paul Verlaine. Volumul face debutul unei serii ce vrea să redea viața zbuciumată a poetului, un om care a iubit și a urât cu pasiune, care a nu a fost niciodată înțeles pe deplin nici de familie, nici de alții. Volumul I ni-l prezintă încă de la nașterea sa, continuănd cu copilăria și adolescența până la examenul manurității- bacalaureatul.
  Părinții poetului au fost oameni iubitori de aparențe, mai îngrijorați de ce va spune lumea decât de ceea ce se petrece în sufletele lor. Tatăl, ofițer în armată, nu vedea nici un alt destin posibil pentru fiul său decât să îmbrace haina militară.

Stephen King orchestrează totul în acest roman, aducând în atenția publicului o temă înspăimântătoare, dar despre care este nevoie să vorbim. Tema principală a Insitutului de Stephen King este abuzul asupra copiilor și cum acesta este privit și transformat gradual dintr-un rău necesar într-o rutină care nu mai face pe nimeni să ridice din sprâncene.

Femei de Oscar este îmbinarea ideală între o carte pe care nu o poți lăsa din mână și o carte care îți îmbogățește cultura. Subiectul pe care autoarea Melanie Benjamin îl abordează în această carte este prietenia și viața a două femei ce au pus bazele Hollywoodului. Pregătiți-vă ca între paginile acestui roman să întâlniți nume sonore precum Charlie Chaplin, Rudolph Valentino, Lillian Grish sau Louis B. Mayer. Însă toți aceștia sunt doar personaje episodice. Căci povestea este despre Mary Pickford – regina filmului mut și Frances Marion – cel mai bine plătit scenarist de la Hollywood.

Titlu: Minus Infinit Autor: Renert Dusout Număr de pagini: 154 Editura: Libris Editorial După cum știți, anul acesta am ales să acord o mult mai mare atenție autorilor români. Consider că avem și noi câteva talente literare și e păcat să se pună praful pe operele lor în librării. Și pot spune, cât se poate de sincer, că am avut parte de câteva surprize foarte plăcute și că am descoperit câțiva autori pe care o să îi urmăresc cu mare interes în anii ce urmează. Unul dintre acești autori este Renert Dusout. Renert a publicat anul trecut la Libris Editorial cartea Minus Infinit, carte ce mi-a atras atenția în primul rând prin copertă. Un detaliu care mie mi s-a părut ușor avangardist și care mi-a plăcut foarte mult este lipsa titlului în format text de pe copertă și utilizarea unei imagini în locul acestuia. Minus Infinit de Renert Dusout Minus Infinit de Renert Dosout are ca subiect întrebarea la care știința, religia, spiritismul, etc. încearcă să găsească un răspuns concret de milioane de ani. Este întrebarea care ne-a chinuit pe toți în nopțile abandonate insomniei, în zilele fără speranță sau în timpul bețiilor cu aer filozofic. Mai exact: Ce se…

Titlu: Un străin în Olondria Autor: Sofia Samatar Traducător: Alexandra Fusoi Număr de pagini: 393 Editura: Paladin Propun un toast pentru încheierea sesiunii și o carte bună pentru începerea vacanței. Unul dintre lucrurile care mi se par cele mai deranjante în ceea ce privește sesiunea este lipsa timpului pentru citit. Pentru citit câteva sute de pagini într-o zi ca să mă exprim clar. Astfel, în loc să citesc Un străin în Olondria în două zile, a durat aproape o săptămână. Dar nu a fost chiar atât de rău precum mă vait. Faptul că am petrecut atâta timp în acest univers literar m-a făcut să observ câteva detalii pe care, dacă aș fi citit-o în grabă, probabil le-aș fi ratat. Tocmai de aceea vă recomand Un străin în Olondria ca pe o lectură ce trebuie savurată încet și cu drag. Pentru cei interesați de această carte, exemplarul meu este de pe cartepedia.ro. Un străin în Olondria de Sofia Samatar Sofia Samatar a construit acest roman asemenea unui mozaic. Tabloul complet al acțiunii fiind format din mai multe planuri evenimente, stiluri de viață, religii, dogme și oameni. Romanul începe prin prezentarea stilului de viață de pe o insulă fictivă. Prim planul se…

Majoritatea lecturilor mele sunt alegeri spontane. Poate acesta este și motivul pentru care ajung să citesc ceea ce ar trebui pe ultima sută de metri și rareori mă apuc de o carte atunci când spun că fac asta. Sunt un cititor dezordonat și mă mândresc într-o anumită măsură cu acest lucru. În sensul în care încă rezist în acest haos de citit, recenzat, postat. Dar, fiindcă mereu există un dar, există și câteva cărți pe care îmi impun să nu le ratez. De ce? Deoarece consider că acestea ar avea un impact mai mare asupra mea și m-ar ajuta în ceea ce fac eu.  De obicei acestea sunt cărți la care nu m-aș încumeta dacă aș veni obosită de la facultate sau aș avea o zi proastă ( astea sunt zile pentru fantasy). Ca atare, introducerea fiind executată, zic să aruncăm o privire pe această listă de cărți.    1. 21 lesson for the 21 century Cartea aceasta a apărut și la noi datorită oamenilor de la Polirom. O găsiți aici sub denumirea de 21 de lecții pentru secolul 21.  Motivul pentru care am inclus-o în listă  este că găsesc interesantă scrierea lui Yuval Noah Harari și sunt curioasă în…

Dulcele Bar nu este neapărat despre succes, despre lupte cu viața, despre ceva unic și nemaipomenit. Și cred că asta m-a făcut să o iubesc. Faptul că este o carte pe care o citești pentru plăcerea de a citi. Nu cred că aș putea relata pe scurt ceea ce se află între paginile cărții Dulcele Bar. Pentru că sunt atât de multe povești acolo. Mai exact sunt atât de multe vieți cu care autorul a interacționat și de la care a luat câte ceva. S-a construit pe sine adunând experiențe și sfaturi de la fiecare om cu care s-a întâlnit de-a lungul vieții.

La finalul volumului întâi al seriei Cartea pierdută a vrăjitoarelor, Diana și Mathew alegeau să se retragă din scenă într-un loc în care dușmanii lor din prezent să nu îi poată atingă. Pentru asta, Mathew alege să meargă înapoi în timp. Mai exact la finalul secolului XVI. Ceea ce nu știu cei doi îndrăgostiți este că trecutul le va aduce noi provocări.