Zilele trecute am citit o carte care mi-a dat foarte mult de gândit. În ultima vreme nu am ieșit foarte mult din casă preferând să mă ascund de razele soarelui. Nu mă dau în vânt după zilele călduroase, după temperaturile care sar de 25 de grade. Dar, Sub soarele noptii de Trish Cook m-a pus pe gânduri. Cum ar fi dacă nu aș avea voie să ies deloc afară? Dacă nu aș putea să mă bucur de zilele însorite, dacă nu aș putea ieși la plimbare sau chiar să nu pot să merg până la magazin? Ei bine, cu siguranță într-o astfel de situație, nu aș avea dorință mai mare decât să ies afară. Aceasta este și dorința lui Katie Price, o tânără în vârstă de șaptesprezece ani. Ce o oprește pe aceasta să iasă și să se bucure la maxim de viața de adolescent? În niciun caz lenea, cum e în cazul meu. Ci o boală rară, care o face extrem de sensibilă la lumina soarelui și îi pune viața în pericol. Astfel, la această vârstă, bagajul de amintiri cu prietenii al lui Katie este foarte sărac. Singurii săi prieteni fiind tatăl său văduv și unica sa prietenă Morgan….
Cărțile lui Colleen Hoover au ceva special, sunt dureros de sincere. Arată viața așa cum este ea, nu pun accent doar pe părțile frumoase, părțile care da, sunt de poveste. Viața dintre filele unei cărți semnate Colleen Hoover nu este de basm, este o viață reală, plină de lucruri care ți se pot întâmpla ție. De cele mai multe ori e greu să îți imaginezi că personajul respectiv ai putea fi tu. Dar se întâmplă. Iar, autoarea, încearcă să își pregătească cititorii pentru astfel de momente. Dacă zilele trecute vă povesteam despre Ugly Love. Despre fața urâtă a iubirii, de data aceasta doresc să vă vorbesc despre Slam. Din dragoste pentru Layken. Sunt unele cărți care au rolul de a te ajuta să evadezi din realitate. Și altele care au rolul să te izbească de ea. Genul acesta de carte este Slam. Din dragoste pentru Layken. Slam reprezintă poezia interpretată, poezia căruia îi dai glas atât prin versuri cât și prin tonalitate. Iar cartea, ei bine, ne arată cât de importantă este poezia. Cât de important este să ne lăsăm sufletul să se descarce de tot ce îl apasă. Să lăsăm hârtia să absoarbă ceea ce inima noastră se chinuie…
Fiind fată de multe ori mi s-au recomand spre lectură romane de dragoste. Nu am înțeles niciodată de ce dacă sunt fată automat trebuie să am o înclinație aparte pentru romanele pline de declarații de amor. Și, cum am spus de multe ori, nu sunt o fană înfocată a acestui gen. Astfel, pentru ca eu să vă recomand o carte din această categorie, cartea trebuie să fie într-adevăr foarte bună. Iar acum nu mă refer la genul de recomandare pe care v-am făcut-o în legătură cu Bărbatul care n-a mai sunat. Cei care ați citit articolul probabil vă amintiți că am recomand carte respectivă nu din cauza poveștii de dragoste ci datorită construcției misterului legat de cele două personaje principale. Dar, de data aceasta, am o carte pe care o recomand, cu cel mai mare drag, taman pentru povestea de dragoste. Și, cum spune și titlul articolului, cartea este Ugly love. Despre fața urâtă a iubirii de Colleen Hoover. Este a doua carte pe care o citesc de la ea și abia aștept să o citesc și pe a treia. Invitația pe care v-o fac, aceea de a citi acest roman, vine totuși cu următoarea precizare. Dacă sunteți fan al…
Cu toții am fost cândva niște omuleți micuți, de-o șchioapă, ce târau după ei geamantane pline cu vise. Fiecare dintre noi a zburat alături de Peter Pan și s-a luptat cu pirații. Ca mai apoi să fugă pe covorul lui Aladin spre alte tărâmurile magice. Toate doamnele și domnișoarele de astăzi au fost mai întâi îndrăgostite de Făt Frumos și abia apoi de logodnicul lor. Pentru fiecare dintre noi a existat câte un prinț, unul alături de care noi să strălucim. Vă mai amintiți de Cenușăreasa? Fata care devenise slugă în propria sa casa după ce tatăl său a murit iar mama sa vitregă a preluat conducerea gospodăriei? Ei bine, clasica poveste a rezistat timpului destul de bine. Dar generațiile noi, generațiile secolului XXI par să nu mai fie așa interesate de prințul pe cal alb și de bătrâna vrăjitoare. Și totuși, ce se va întâmpla cu poveștile noastre de noapte bună? Ei bine, la asta pare să se fii gândit și Marissa Meyer. Tânăra autoare, a intuit bine în momentul în care a ales să reinterpreteze basmele ce, probabil, i-au marcat și ei primii ani de viață. Seria Cronicile Lunare – Marissa Meyer Marissa Meyer nu s-a mulțumit…
1 Mai a trecut, ne-am bucurat de toate aceste zile libere și de ceva timp pentru citit. Acum este timpul să ne gândim la lista de lecturi pentru luna mai, la titlurile cu care ne vom completa biblioteca și la teancul de cărți pentru perioada verii. Cei de la Nemira au publicat zilele trecute cartea Bărbatul care n-a mai sunat de Rosie Walsh. Această carte fiind, în opinia lor, demnă de titlul cartea verii. Lucru care m-a făcut foarte curioasă. Și cum norocul mi-a surâs, am câștigat cartea la unul dintre concursurile pe care aceștia l-au organizat pe pagina lor de instagram. Sinopsis Imaginează-ți că întâlnești un bărbat, că petreceți împreuna sase zile de neuitat și că te îndrăgoștesti nebunește de el. Sentimentul este reciproc, o simți cu toată ființa ta. Asa că, atunci când pleacă într-o călătorie și promite să te sune de la aeroport, nu ai niciun motiv să crezi ca n-o va face.Dar el nu mai suna. Săptămânile trec, toți prietenii te îndeamnă să-l uiți, dar tu știi că trebuie să i se fi întâmplat ceva, trebuie să existe un motiv pentru tăcerea lui. Și dacă descoperi că exista într-adevăr un motiv, că ai avut tot timpul…
Visul oricărui cititor înrăit este să trăiască de pe urma cărților pe care le citește. Fie că vorbim de visul de a devenit editor de carte, fie de dorința de a deveni proprietarul unei mici librării ori a unui anticariat, cititorul mereu va alege ceva ce îl va ține aproape de prețioasele sale cărți. Dragostea pentru cărți este ceva rar întâlnit în ziua de astăzi și tocmai asta face persoanele care citesc să fie atât de speciale. Iar, ca o consecință a acestui fapt, operele literare care au ca personaje cititori înrăiți sunt apreciate la scară largă. O astfel de carte este și Cuvinte în albastru intens de Cath Crowley apărută la editura Storia Books. Am cumpărat această carte la îndemnul unei prietene și după primele capitole deja devenise cartea mea preferată. Am îndrăgit anticariatul Cărțile Urlătoare încă de la prima descriere și m-am visat purtată printre rafturile acestuia. Și, nu doar o dată, m-am regăsit pe mine însămi în cuvintele personajelor. Ceea ce este cu adevărat special la anticariatul Cărțile Urlătoare este Biblioteca Scriitorilor. O secțiune întreagă de cărți, care nu sunt date spre vânzare, în care cititorilor le este permis să însemneze citate, să lase notițe pe marginea…
Cine nu învață din istorie e sortit să o repete. Cel puțin asta ni s-a spus la fiecare oră de istorie încă din clasa a 4-a. Minunat lucru, ce putem spune. Dar cum să înveți istorie din manualele școlare? Încă de la prima mea întâlnire cu un manual de istorie a fost ură la prima vedere. Îmi amintesc de un manual rupt pe alocuri și cu figurile a 3 domnitori pe copertă ce mă priveau cu reproș. Din clipa aceea s-a declar război între mine și manual. Nici anii ce au urmat nu au dus la vreun tratat de pace. Ba din contră, războiul a continuat încă de la persii pe care îi găseam în manualul de clasa a V-a până revoluția din 1989 pe care am studiat-o în clasa a XII-a. Lăsând la o parte aspectul manualului ca să nu par superficială (deșii dacă tot ai făcut o copertă colorată măcar o puteai face atractivă pentru un copil de 10 ani) modul cum sunt explicate evenimentele în manual a fost tot timpul ceva de neînțeles pentru mine. Începând cu textul de bază și continuând cu zecile de adăugări și portrete de pe marginea paginii, manualul de istorie tot timpul…
Cheia Maestrului de Kevin Sands a fost una din puținele cărți despre care nu știam absolut nimic în momentul în care am cumpărat-o. Nu îmi fusese recomandată, asemenea cărții Noaptea de foc, și nici nu am avut eu vreun sentiment cum că trebuie să o am. Cheia Maestrului a apărut în coșul meu de la libris doar datorită prețului său care nu depășea 10 lei. Ironic, este una din cărțile care mi-au plăcut cel mai mult anul acesta. Cheia Maestrului: Povestea elevului care și-a depășit mentorul Christopher Rowe este un ucenic la fel ca oricare altul până la un anumit punct. Este genul de tânăr foarte curios, genul care își bagă nasul prin rețele maestrului său descifrând codurile în care acestea au fost scrise ca mai târziu să construiască un tun cu care ajunge să măcelărească ursul împăiat din prăvălie. În toate aceste isprăvii fiind urmat de prietenul său cel mai bun, Tom. Accesul la astfel de rețete cu efecte care mai de care mai fantasmagorice este datorat Maestrului Benedict- om de vază din breasla Spițerilor. Acesta se diferențiază de restul maeștrilor din Londra secolului XVII prin grija pe care i-o poartă ucenicului său, tânărul Christopher. Mai mult decât atât cu ocazia…
Noaptea de foc de Eric- Emmanuel Schmitt este una dintre cărțile pe care le-am tot amânat. Ironic, este și una dintre cărțile care mi-au plăcut cel mai mult. De multe ori s-a întâmplat să fiu surprinsă de operele acestui autor. Iar, în momentul de față, nu știu dacă Noaptea de foc ori Oscar și Tanti Roz este cartea mea favorită de Schmitt. Noaptea de foc este o carte care deșii începe prin a pune o mulțime de întrebări, la finalul său, te simți ca și cum ai fi aflat câteva dintre cele mai importante răspunsuri. Este o carte care te împinge, fără să îți dai seama, să reflectezi asupra lucrurilor găsind tu însuși răspunsurile pe care le căutai atunci când ai început romanul. Fiind o carte cu caracter autobiografic, Noaptea de foc devine cartea care vorbește despre toate operele lui Schmitt. Este cartea de la care a pornit totul, iar titlul acesteia poartă denumirea pe care autorul ia oferit-o unei nopți pe care el și-a pierdut-o rătăcit printr-un masiv al Saharei. Acțiunea În urmă cu aproape 30 de ani, autorului i se face o ofertă de către un amic, regizor. Să devină scenarist pentru a putea aduce pe marile ecrane,…
Romanul Șoareci și oameni de John Steinbeck este dovada vie că adevăratele opere de artă nu au neapărat nevoie de mii de pagini. Acest fapt este dovedit și prin premierea cărții cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1962. Romanul îi are în centrul său pe George Milton și Lennie Small. Doi fermieri ce se îndreaptă spre noul lor loc de muncă. Până aici nimic neobișnuit. Dar, perechea formată din George și Lennie este una atipică pentru vremurile în care se petrece acțiunea. Fondul acesteia fiind perioada Marii Depresii sau a Marii Secete din Statele Unite. În niște vremuri atât de grele, vremuri în care găsirea unui loc de muncă era o sarcină dificilă. Astfel, faptul că cei doi călătoresc împreună este neobișnuit. Despre cele 2 personaje principale George Milton este un tip mic și agil. Încă de la început ne este clar faptul că el reprezintă creierul echipei fiind un personaj inteligent și cu capacitatea de a observa ceea ce se întâmplă în jurul său. Lennie Small pe de altă parte pare a fi exact opusul amicului său. Un uriaș cu o forță de-a dreptul monstruoasă, Lennie are ceea ce am putea numi o minte de copil….