Sunt unele cărți pentru care mi-aș dori să existe opțiunea de a ne duce cu ele înapoi la librărie și să întrebăm librarul: de ce ne-ai lăsat să ieșim pe ușă fără vreo atenționare? Cum ai putut să ne urezi lectură plăcută? Știai ce ne așteaptă? Ori, dacă e vorba despre comenzi online pe libris.ro, să apară măcar un mesaj atunci când apăsam plasare comandă: “ești 100% sigur că știi ce faci?”.Ce carte m-a făcut să am astfel de gânduri? De-a lungul timpului au fost multe, dar cea mai recentă este Totul va fi perfect de Lorenzo Marone. Aș putea numi această carte genială și o nebunie în aceeași propoziție. De mult nu am mai avut atâtea păreri în contradicție cu mine însămi legat de o lectură și probabil asta demonstrează talentul autorului. Aceasta este ce-a de-a treia carte a sa pe care o citesc și in general cărțile sunt relaxante, genul de romane care te invită să te odihnești, să te oprești din fugă și să te bucuri de gustul cafelei.

Tatăl și fiul

În Totul va fi perfect, autorul abordează subiecte dificile, printre care se remarcă traumele din copilărie și rezonanța lor de-a lungul vieții persoanei adulte. Mai mult decât atât, autorul merge un pas mai departe ilustrând influența acestora de-a lungul mai multor generații ale familiei. Prin urmărirea vieții familiei personajului principal avem ocazia de a vedea mai multe tipuri de răspuns în fața problemelor. Andrea este nepăsător și, în ciuda vârstei de peste 40 de ani, refuză să își ia vreun angajament. Tatăl, fost comandat de navă, este o persoană severă și rece, iar sora lui Andrea încearcă să controleze totul până la extrem. Este evident din natura personalităților lor că tatăl și fiul se înțeleg precum apa și uleiul, ambii refuzând să cedeze și să îl înțeleagă pe celălalt.

N-am fost un fiu iubitor, nici el n-a fost un tată iubitor, și înainte să se îmbolnăvească evitam să-l vizitez, mă rog, în afară de obișnuitele zile de sărbătoare (iar atunci făceam tot posibilul să scap cât mai repede). N-am știut niciodată ce să-i spun când mă aflam în fața lui, n-am înțeles ce relație trebuie să am cu un bătrân care n-a vrut niciodată să-mi accepte alegerile, cu care n-am împărțit nimic și care n-a știut niciodată să-mi adreseze un cuvânt de alinare.

Totul va fi perfect

În ciuda temei acestui roman de Lorenzo Marone pe care am găsit-o extrem de interesantă, nu sunt cea mai mare fană a sa din cauza evoluției acțiunii romanului. Forțat de împrejurări, Andrea este nevoit să stea două zile în casa surorii sale, pentru a avea grijă de tatăl bolnav. Dezvoltând de-a lungul anilor nevoia de a controla totul, sora lui Andrea îi lasă acestuia o listă detaliată cu ce NU are voie să facă. Printre aceste reguli se numără: nu lăsa câinele în dormitor, nu îi da mâncare prăjită omului bolnav aflat la dietă, nu uita să îi dai pastilele. În mod evident, în 24 de ore totul o ia razna. Câinele își face nevoie pe patul din dormitor, iar tatăl muribund fumează joit-uri împreună cu fiul său.

Acțiunea romanului îi poartă pe tată și fiul înapoi pe insula unde cel din urmă și-a petrecut copilăria, alternând perioada prezentă cu trecutul. Astfel, povestea tragică a familiei ni se arată în fața ochilor, perioadele bune ale acestora rărindu-se în timp ce boala neînțeleasă a mamei evoluează. Pe parcursul întregii cărți am așteptat momentul de cotitură din viața lui Andrea, momentul în care acesta realizează că nu totul trebuie tratat de parcă nu ar conta. Lipsa unui astfel de moment și faptul că autorul i-a aranjat viața din pix la final m-au făcut să nu pot așeza Totul va fi perfect pe aceeași scară cu Mâine poate am să rămân, roman care mi-a plăcut mult mai mult.