Uncategorized

Involuție – Max Brooks. Recenzie

Involuție de Mac Brooks a fost prima carte pe care am pus mâna în 2023 și pot spune că din punct de vedere al lecturilor mi-am început anul destul de bine. O aveam pe whislist-ul de pe libris.ro încă de când a apărut în limba română și mă bucur enorm că am ajuns, cei drept aproape 3 ani mai târziu, să o citesc.

Involuție – despre adaptare și supraviețuire

 Încadrată la genul horror, Involuție spune o poveste veche de milenii: om vs natură. Dezastrul începe cu eruperea unui vulcan, cu o comunitate izolată și cu niște bestii despre care omenirea a uitat, dar pe care foamea le-a împins în afara teritoriului în care își duceau liniștite viețile. Bigfoot, Yeti, monstrul zăpezilor, cu toții am auzit despre specia sa. Dar, asemenea locuitorilor orășelului Greenloop, nu ne-am aștepta să ne întâlnim cu vreunul… însă ei au făcut-o.

Involuție este alcătuită majoritar din jurnalele lui Kate Holland, permițând cititorului să observe nu doar modul în care oamenii acționează în preajma dezastrului ci și gândurile unei femei care începe această aventură simțindu-se învinsă. Convinsă să vină în Greenloop pentru a încerca să își salveze relația pe care o are cu partenerul său, având traume nerezolvate din copilărie, Kate încearcă să ocupe cât mai puțin spațiu, merge pe vârfuri în preajma tuturor încercând să evite conflictele și scrise în jurnal ca o formă de terapie.

Monstrul din desenele animate

Cartea abordează povestea apariției lui Bigfoot pe continentul american, dezminte ipoteza care susține că omul este vânătorul suprem datorită inteligenței sale și îl face pe cititor să privească dintr-un unghi diferit natura care este superbă, încântătoare și absolut terifiantă. Pe lângă povestea primatelor, Max Brooks ne arată prin personajele sale cât de diferit reacționăm în situații de viață sau moarte. În timp ce unele dintre personajele sale recunosc pericolul datorită trecutului lor, altele sunt puse pentru prima oară în față cu acesta. Zicala cum cel care supraviețuiește nu este nici cel mai frumos, nici cel mai bogat, nici cel mai inteligent, ci cel care se adaptează cel mai repede pare să stea la baza acestui roman. În timp ce unii oameni nu acceptă adevărul și își continuă viețile ca până atunci, unii se ascund, iar alții se fac eforturi să se adapteze și să se apere.

Unul dintre lucrurile care mi-au rămas în minte și la care mă gândesc chiar și acum, la două săptămâni după ce am terminat cartea, este regula filmelor horror. După cum ați observat, în majoritatea filmelor, victimele fac ceva pentru a declanșa lucrurile rele care urmează să li se întâmple. Fie că merg în pivnița întunecată din care se aud zgomote, fie că pleacă în pădure sau se gândesc să urmeze un ritual de invocare al demonilor, există acel moment care ne face să țipăm la ecrane în speranța că protagoniștii ne vor auzi și vor realiza ce greșeală imensă sunt pe cale să comită. La fel cum menționează și ranger-ul, oamenii din rezervație nu au făcut nimic. Iar asta face totul mai înfricoșător.

Tehnologie vs natură

Un subiect abordat de Max Brooks în această carte este cât de nepregătiți au devenit oamenii din cauza tehnologiei. Greenloop este un orășel alcătuit din 6 locuințe și o cabană principală, fiind ascuns în munți, departe de civilizație. Complet smart, casele din acest orășel sunt autonome, nimic nu se risipește, totul se transformă. Oamenii de aici se bucură de tot confortul pe care l-ar putea avea în oraș, fără a fi nevoiți să locuiască într-un mediu poluat. Totul până la eruperea vulcanului care le taie accesul la internet. Fără acces la străzi, fără mâncare conservată care să le ajungă pe termen lung și complet orbi în fața pericolelor care îi pândesc. Îmi aduc aminte un capitol în care majoritatea oamenilor din comunitate erau ferm convinși că o puma sălbatică, flămândă din cauza dezastrului provocat de vulcan, nu ar fi atacat copilul către care mârâia.

Lasă un răspuns

S-ar putea să-ți placă și...

%d blogeri au apreciat: