Am așteptat multă vreme ocazia de a citi acest roman de Daniel Kehlmann, motivele principale fiind examenul de licență și faptul că acesta nu este genul de care pe care aș putea să o citesc într-o noapte în care nu mă ia somnul. Este o lectură care necesită o persoană complet trează, care merge savurat alături de o cafea neagră și, în cazul meu, de posibilitatea de a verifica pe google toate reperele istorice. Iar dacă sunteți genul care adoră ficțiunile istorice, poveștile pline de elemente stranii sau doriți să vă puneți la încercare cunoștințele legate de secolul XVII, atunci intrați pe libris.ro și adăugați în coșul vostru acest roman.

Tyll – Daniel Kehlmann

Tyll de Daniel Kehlmann se bazează pe viața legendarului bufon Till Eulenspiegel care a cutreierat Europa în perioada Războiului de 30 de ani. Prima jumătate a romanului se axează pe viața lui Tyll, ordinea evenimentelor fiind aleatoare. Ne este prezentat în postura de copil care a fost botezat de două ori în urma unui înec, în ipostaza de bufon certăreț sau om aflat la răspântia cu lumea de dincolo.

În cea de-a doua parte a romanului, perspectivei bufonului i se adaugă încă una, cea a Reginei de-o Iarnă. Cititorul are astfel ocazia să observe modul de gândire al unui monarh care nu a putut accepta vreodată faptul că a greșit, că nu se mai află într-o funcție de conducere, nici măcar la 30 de ani distanță după ce a fost detronată după tronul pe care s-a aflat doar pentru câteva luni. Perspectiva reginei este dublată într-un singur capitol de către cea a soțului ei, ambii relatând aceleași evenimente în moduri atât de diferite, fiecare acordându-și lui însâși rolul de conducător.

Printre cele mai mari șotii ale bufonului Tyll Ulenspiegel se numără tabloul pe care acesta l-a dăruit acestor regi, o pânză albă aflată într-o ramă. Secretul pe care doar Tyll și maiestățile sale îl cunoșteau era că pânza chiar era albă, doar că restul curtenilor li s-a spus că doar cei proști nu pot vedea tabloul ci doar pânză pe care acesta a fost pictat.

Secolul XVII – vrăjitoare, război și un nebun

Unul dintre elementele care m-a fascinat în acest roman al lui Daniel Kehlmann a fost modul de trai al oamenilor și cum acesta a fost prezentat. Perioada în care se încadrează acțiunea romanului este începutul secolului XVII, având loc în Europa Centrală după cum era aceasta împărțită în vremurile respective. Viața de la sat este ilustrată împreună cu copilăria lui Tyll, iar accentul pică pe superstițiile acelor vremuri, tehnicile de vindecare și procesele de vrăjitorie. Unul dintre aceste procese este prezentat cu lux de amănunte în ceea ce privește interogatoriul tuturor din sat, cum cei care judecau nu doreau să audă cu adevărat părerile oamenilor ci îi torturau pe toți până repetau exact ceea ce oficialii bisericii considerau că este adevărat.

Am gășit interesantă și construcția personajului principal și faptul că prezentarea acestuia nu este definitivată complet niciodată. Descris de la început ca un copil pe care ambii săi părinți l-ar fi dat la schimb pentru unul dintre frații săi care au murit, scăpând el însuși ca prin magie de aceeași soartă și apoi trăind un episod halucinant într-o pădure a spiritelor, Tyll pare adesea un om nebun. Însă același personaj reușește să devină celebru în toată Europa, este dorit la curțile tuturor regilor, iar adesea dă dovadă de capacități supranaturale. De altfel, întreg romanul este plin de elemente stranii de la măgari vorbitori până la dragoni, pătrate magice și evadări a căror explicație nu o primim niciodată.

Per total, Tyll de Daniel Kehlmann a fost o lectură interesantă, atipică pentru ceea ce citesc de obicei. Însă, cu puțin ajutor din partea wikipedia, am reușit să parcurg cartea fără probleme și să înțeleg evenimentele istorice la care se fac referire. Mă bucur să spun că recomand cu drag acest roman și că a fost una dintre cele mai bune lecturi cu temă istorică de anul acesta.