Ultima mea lectură din luna mai a fost Petrecerea de vânătoare de Lucy Foley, fiind una dintre noutățile literare ale acestui an. Sunt multe lucruri care merită menționate legate de această carte, dar cred că cel mai important este faptul că, din punctul meu de vedere, nu poate fi considerată o carte polițistă. Personal, în momentul în care mă gândesc la acest gen literar am în minte următoarele elemente: mister, o victimă, un răufăcător, indicii care să ducă la rezolvarea cazului ori poate chiar întregul roman să fie mărturisirea criminalului. Ei bine, în cazul cărții Petrecerea de vânătoare, singurul element care apare din această listă este cadravul, dar și acela este amintit doar de vreo două ori.

Petrecerea de vânătoare și Lista de invitați

În ceea ce privește stilul în care cartea este scrisă, autoarea a păstrat același mod de prezentare ca în cazul cărții Lista de invitați, romanul cu care autoarea a debutat pe piața românească și pe care voi îl puteți găsi pe libris.ro. Acțiunea cărții urmează două planuri temporale, cu 3 zile înainte de crimă și cu o zi după aceasta, cele două întâlnindu-se în momentul aflării vinovatului: acțiunea propriu-zisă și mărturisirea acesteia. De asemenea, se repetă și utilizarea mai multor perspective ale personajelor, mijloc prin care autoarea s-a asigurat că va ține cititorul în ceață pentru cât mai mult timp. Un lucru interesant legat de această abordare a fost faptul că nu am știut nici măcar cine este victima până aproape de finalul cărții.

Aceeași idee, două cărți

Totuși, ideea de la care pleacă acest roman de Lucy Foley mi se pare foarte asemănătoare cu cea pe care a folosit-o Ruth Ware in romanul Unul câte unul ( recenzia aici). În ambele cazuri avem de-a face cu excursioniști care aleg să petreacă timpul într-o cabana izolată în vârful muntelui, unde unul dintre ei este ucis. De asemenea, un alt element comun al celor două romane este trecut misterios al gazdelor, trecut care este menționat din când în când pentru a te face să îți pui întrebări legate de ce anume ascund acestea și dacă vreuna din ele ar putea fi criminalul. Momentul în care enigma legată de viețile lor anterioare izolării mi s-a părut dezamăgitor în Petrecerea de vânătoare deoarece tot suspansul creat a fost fără sens și, din contră, găsesc nepotrivit modul în care autoarea a utilizat sindromul stresului post traumatic.

Per total, Petrecerea de vânătoare nu este chiar pe lista mea de recomandări în ceea ce privește editura Trei, dar dacă sunteți în căutare de un thriller nou apărut șii interesant de la aceștia vă invit să aruncați un ochi pe sinopsisul de la Cutia de Camilla Lackberg și Henrik Fexeus.