Vă mărturisesc, sunt un cititor pretențios. Toate cele 93 de lecturi ale anului 2021 m-au transformat într-o băbuță care strâmbă din nas de fiecare dată când ceva nu îi convine la cartea pe care o citește. Goodreads-ul meu stă martor la faptul că anul acesta am dat mai multe note de 3 decât în ultimii 3 ani împreună. Și abia e aprilie. Dar hei, imaginați-vă numai cât de grozavă este cartea căreia îi voi da punctaj maxim. Mă aflu în căutarea ei momentan și profit de faptul că astăzi s-a dat startul la Libfest pe libris.ro. Am promis că nu mai cumpăr cărți, dar când văd reduceri de 50%…

Moștenirea Hawthrone, Jennifer Lynn Barnes

Moștenirea Hawthrone este volumul doi din Jocurile Moștenirii, este apărută în februarie 2022 și, datorită finalului primului volum, a fost una dintre cele mai așteptate cărți ale anului. Chiar dacă este încadrată în categoria cărților contemporane, Moștenirea Hawthrone ar trebui mutată, din punctul meu de vedere, la categoria SF-uri. De ce? Irealismul situației.

Trecând peste faptul că o adolescentă câstigă potul cel mare atunci când cel mai bogat om din Mexic îi oferă moștenire toată averea sa, seria lui Jennifer Lynn Barnes se bazează pe o suită de jocuri logice extrem de improbabile create de bătrânul Hawthrone. Acest lucru mi s-a părut remarcabil și fascinant în primul volum, însă în al doilea lucrurile devin extrem de încurcate. De la repetate tentative de asasinat, la moștenitori falși, bombe plasate strategic, răzbunări vechi de 20 de ani și, în final, un Hawthrone dispărut.

Hawthrone, sinonim pentru eșec în dragoste

Un alt lucru care m-a deranjat în acest volum este legat de relațiile romantice. Poate și fiindcă în final tânăra nu l-a ales pe pretendentul cu care țineam eu. Pe lângă triunghiul amoros de care cred cu tărie că ne puteam lipsi, volumul Moștenirea Hawthrone pare dedicat găsirii taților celor 4 tineri, oameni cu care mama lor a avut aventuri în tinerețe. Oameni care au fost fie cumpărați de bătrân pentru a dispărea din viața lor, fie au plecat ei singuri răzând de întreaga situație.

Totuși, un punct forte al cărții este dat de ritmul acțiunii. Autoarea a gândit carte de așa natură încât nu există moment în care să nu se întâmple ceva care să te facă să dai pagina în continuare pentru a afla răspunsurile. Faptul că a ales să combine misterul dat de moștenirea lui Avery și tentativele de asasinat asupra vieții sale a dus la formarea a două planuri de acțiune, ambele extrem de intrigante, care pur și simplu te țin prizonierul cărții.

Toby e de vină?

Pe de altă parte, pentru a ține întreaga poveste într-un nivel ridicat de suspans, autoarea a apelat la un număr exagerat de răsturnări de situație. Tocmai acest lucru mi s-a părut ușor deranjant. Nu numai că duce această carte într-o zonă a imaginației demnă de Alice în Țara Minunilor, ci îi fură ocazia cititorului de a se apropia de personaje, de a ajunge să le cunoască. Nu avem ocazia să empatizăm cu ele, să vedem ce anume le-a distrus și le-a reclădit, ce anume le-a format în felul acesta. Totul pare să fie aruncat spre Toby Hawthrone și moartea sa, însă multe dintre lucrurile care merg prost au început cu mult înainte de acest moment și, consider eu, explicarea lor ar fi adus un plus de valoare cărții.