O altă zi, un alt fantasy. Cred că aceasta a fost zicala anilor 2018 – 2019 pentru mine, anii în care am citit atât de multe cărți din acest gen literar încât aș fi putut jura că nu mai găsesc ceva care să fie diferit de tot ce am citit până la finalul anului respectiv. Doar că anul 2021 mi-a râs în față și mi-au ajuns în mâini câteva titluri superbe și văd că nici 2022 nu se lasă mai prejos, mai ales că pe libris.ro se găsesc romane proaspăt apărute din tipar. Dar până vorbim de aparițiile lui 2022, permiteți-mi să vă povestesc despre un roman apărut în ultima parte a anului trecut: Sânge Auriu.

Sânge Auriu – Namina Forna

Sânge Auriu de Namina Forta prezintă o lumea fantastică plină de animale asemănătoare minotaurului, dragoni ce se pot transforma în feline și tinere ale căror sânge este aur. Însă detaliul cel mai apăsător al acestei cărți este reprezentat de teroare. Teroarea care se află în inima oricărei tinere de 16 ani. La această vârstă, fetele sunt chemate în templu și tăiate pentru a-și demonstra puritatea prin culoarea sângelui lor. Însă dacă acesta nu este roșu… ele sunt monștrii.

Sânge Auriu

Ceea ce mi s-a părut tulburător la această carte a fost nivelul de îndoctrinare al populației. De la părinți care se întorc împotriva fiicelor lor, la iubiți care le înjunghie și până la tinerele care sunt convise că merită acest lucru, copile care își vând 20 de ani de viață în slujba celei mai periculoase garde militare, doar pentru a putea participa la un ritual care le-ar face, chipurile, înapoi pure.

Deka – cea nefirească

Pe partea de fantasy, sunt încântată de această lume pe care o conturează Namina Forna în Sânge Auriu. Îmi place ideea acestor războinice, descendete ale demonilor, fete care sunt puternice, iuți, nemiloase atunci când este nevoie. Protagonista este Deka, ciudățenia printre ciudățenii sau nefireasca după cum o strigă comandanții. Cartea este povestită din perspectiva ei ușurând în acest fel apropiarea de personaj și permițându-ne să observăm dezvoltarea sa.

La începutul romanului, Deka este o tânără speriată, singură și convinsă că merită tot răul din lume. Asistăm odată cu desfășurarea acțiunii la evoluția ei ca războinică, având chiar momente care o arată precum un lider: când își îndeamnă “surorile de sânge” să alerge cât de tare pot, nu să se abțină, nu să se prefacă slabe doar pentru a nu-i ofensa pe băieții care participau la antrenament. Chiar dacă din punct de vedere al acceptări sinelui său Deka se schimbă foarte mult, continuă să rămână naivă din punct de vedere al analizării personajelor din jur și continuă să creadă în învățămintele preoților care au condamndat-o la moarte.

Cine se luptă cu cine

Lupta din Sânge Auriu nu are loc între bine și rău, ci între două forțe ale întunericului dintre care una este controlată de imperiu. Sau cel puțin asta vrea autoarea să credem. Mi-a plăcut modul în care autoarea a definit la începutul cărții un obiectiv: înfrângerea monștrilor de la granița ținutului. Acest scop se transformă într-un pretext ascunzând în spatele său intrigi politice, relații interumane, genetică și misticism.

Acțiunea cărții este alertă, evenimentele se succed destul de repede, iar numărul de personaje implicate îi permit autoarei să ne-o prezinte pe Deka prin intermediul relațiilor pe care acestea le au cu ea. Aici a apărut un oarecare discomfort pentru mine, personajele au nume complexe și am avut tendința să le încurc de câteva ori, dar am semnat paginile în care aceastea au fost introduse pentru a mă putea întoarce la ele atunci când am avut nevoie. În ciuda acestui fapt, Sânge Auriu a fost o lectură destul de intersantă pe care o recomand cu drag în special adolescenților și iubitorilor de YA.