Prima mea întâlnire cu Paula McLain s-a întâmplat în urmă cu trei ani când am citit Hemingway și cu mine. O carte absolut superbă ce o are în centrul său pe Martha Gellhorn, ce-a dea treia soție a lui Hemingway și singura care nu s-a mulțumit doar cu acest statut. Vă recomand cu mare drag cartea respectivă, iar dacă vreți să aflați mai mult despre ea, aici este recenzia ei. Când stelele se întunecă este a doua carte pe care o citesc de la această autoare și vreau să fie clar că de acum încolo îi voi citi toate romanele, atât de impresionată am fost. Ambele cărți le am de pe libris.ro și sper să vă conving să le adăugați în coș până la finalul recenziei.

Când stelele se întunecă

Subiectul pe care Paula McLain în abordează în Când stelele se întunecă este de-a dreptul sfâșietor. Mai mult decât atât, majoritatea menționărilor din carte se referă la cazuri reale, detaliate în subsol, care îți bagă groaza adânc în oase și te face să vrei să îi aduni pe toți cei dragi ție sub același acoperiș. Chiar dacă scheletul romanului aduce a thriller, sufletul lui se conturează din abandon, adopții și răpiri.

Când stelele se întunecă începe cu coșmarul oricărei mame, moarte propriul copil. Gesturile disperate, renunțarea la tot ce o înconjoară, fuga, toate acestea au doborând-o într-un final pe Anna. Tot ce își dorește este un refugiu, un loc în care să uite de moarte fie că vorbim de cea din familie, fie de toate victimele pe care le-a găsit moarte sau nu le-a găsit deloc în cadrul muncii sale ca polițistă. Așa că pleacă în ultimul loc în care a fost cu adevărat fericită… ca să descopere că ghearele răului au ajuns chiar și acolo.

Nici erou, nici antagonist

Mi-a plăcut mult modul în care autoarea a construit-o pe Anna, faptul că ne-a lăsat să o privim atât prin prisma trecutului ei, dar și prin munca pe care o face și dedicarea pe care o are în căutarea și salvarea copiilor. În primul rând, trecutul personajului principal este departe de a fi perfect, Anna fiind în mare măsură o victimă a sistemului care ar fi trebuit să aibă grijă de copii. Fie că vorbim de familia destabilizată din care provine, unde mama pur și simplu nu era suficient de puternică pentru a nu se droga, ori de toate familiile în care a fost dusă după aceea, despărțită de cei pe care îi considera frații ei.

Pe de altă parte, modul în care tânără ajunge să se dezvolte în viața, familia iubitoare pe care o are la un moment dat, pasiunea cu care lucrează, dar și probleme pe care obsesia ei pentru muncă i le aduce în viață, toate acestea ne fac să o vedem pe Anna ca pe un simplu om, nu un erou, nu un personaj negativ. Adăugând la asta și problemele cu băutura pe care protagonista le dezvoltă și obținem un personaj pe care îl admirăm pentru tăria sa privind munca și îl detestăm pentru lipsa aceleași tării în viața sa de familie.

De ce victimă?

De asemenea, în Când stelele se întunecă avem ocazia să vedem și cât de important este ca un adult să înțeleagă prin ce trec copiii săi. Acest lucru este ilustrat cu măiestrie în cazul relației dintre Cameron, tânăra dispărută, și  mama sa. O actriță celebră, care a suferit și ea în trecut din cauza familiei sale și care continuă să facă aceleași greșeli în cazul fiicei sale, fără să observe cât de afectată este această. Un alt punct important este și descoperirea victimei cărții și a modului în care criminalul a reușit să ajungă la ea, faptul că toate aceste insecurități pe care tânără le are au făcut-o să fie o pradă mult mai ușoară.

Dacă mă întrebați pe mine,  în acest roman avem parte de câteva influențe specifice lui Paulo Coelho. Spun asta deoarece apare și o clarvăzătoare, dar și discuții legate de energii și de ceea ce transmitem. De cum anume evenimente din trecutul nostru aruncă asupra noastră ceva asemănător cu un nor întunecat pe care alții în recunosc și se folosesc de el ca să ne atace. În opinia mea, acest lucru aduce un farmec în plus romanului pe care sper că v-am convins să îl citiți.