Sunt unele proiecte, de lunga durată, pe care majoritatea oamenilor dorim să le facem. Spre exemplu, am putea spune că parcurgerea ciclului universitar este un astfel de plan, întemeierea unei familii sau, în cazul meu, începerea unei serii de 14 volume + o nuvelă. Nu există relație mai serioasă decât aceea dintre un cititor și o serie interminabilă pe care acesta și-a pus-o în cap să o termine, iar cărțile lui Robert Jordan sunt mărturie a faptului că fanii săi nu sunt doar sadici prin numărul de romane din seria Roata Timpului… ci și prin numărul de pagini al acestora. Pentru a vă putea crea o imagine mai clară vă pot spune că Ochiul Lumii, primul volum, are nu mai puțin de 900 de pagini. Dar am citit-o, am adorat-o și zilele următoare încep volumul doi.

Roata Timpului – Robert Jordan

Pentru mine această carte ar putea intra foarte ușor la cărți clasici prin prisma stilului în care este construită. Începând de la personaje complexe, de la faptul că le cunoaștem toate fețele și nu putem să îi încadrăm în buni sau răi, la ritmul lent al cărții. Sunt sinceră când spun că în primele 200 de pagini cartea s-ar putea să vă plictisească îngrozitor. În cazul meu așa s-a întâmplat. De asemenea, vă pot spune că în ultimele 300 de pagini au fost geniale și am adormit nu doar o dată cu cartea în mână când ceasul indica 3 dimineața. Am auzit pe cineva zicând despre seria Crave acest lucru, dar eu cred că este foarte potrivită vorba și pentru Roata Timpului: e genul de serie pe care ori o iubești, ori o urăști.

Întreaga serie se concentrează pe lupta dintre bine și rău, o luptă care se petrece la fiecare întoarcere a roții ce marchează începutul unui nou timp. Oponenții principali par a fi Cel Întunecat (nenumitul, probabil fan Voldemort) și Dragonul. Acesta din urmă este singurul a cărei soartă se schimbă cu fiecare timp, uneori alăturându-se Celui Întunecat și alteori fiind răpus de acesta. Personajele și natura acestora sunt diverse. Avem de la Aes Sedai, femei ce pot accesa Sursa reprezentând partea feminină a creației, bărbați care ar putea face același lucru dacă ar mai exista, troloci – bestii cu blană, coarne, gheare și părți omenești, călăreți fără chip sau duhuri nemiloase.

Ochiul Lumii – volumul I  al seriei

Ochiul Lumii se construiește în jurul a trei tineri de la sat. Genul de băieți pe care îi întâlnești peste tot, fără a fi ceva speciali la ei. Un pastor de oi, un ucenic de fierar și cel care face mereu tâmpenii pentru a atrage atenția celorlalți. Asta până când satul este atacat, iar acești tineri par a fi farurile care au condus bestiile în acest colț uitat de lume. Volumul 1 mi-a lăsat impresia că are ca scop crearea legăturile dintre personaje, definirea acestora și adâncirea cititorului în acest univers literar. Pe lângă acești trei tineri avem de-a face și cu o meștereasă, un strejer, o tânără care pare să creadă că totul e o aventură și un menestrel. O gașcă pestriță care se plimbă pe Pânză și leagă sau dezleagă firele viitorului omenirii fără a avea habar în cine să se încreadă, cât de multă putere se adună la capătul lumii și dacă o vor putea învinge.

Coincidența face ca odată cu apariția trolocilor și a acestei vrăjitoare în sat, undeva prin lume s-a anunțat apariția Celui Întunecat. Nu este un motiv de îngrijorare având în vedere că mulți au fost în trecut cei care s-au autoproclamat viitori conducători ale armatelor răului, însă numărul acestor impostori a crescut din ce în ce mai mult, iar iarna care s-a așternut peste ținuturi e mai aspră și continuă cu mult după ce lunile dedicate anotimpului s-au sfârșit. Alimentele se găsesc din ce în ce mai rar, regina este uitată prin ținuturile îndepărtate și, mai nou, bestiile și solii Celui Întunecat apar pe la zidurile cetăților. Să fie de data aceasta momentul bătăliei finale?

Cartea poate fi comandată dând click aici.