LuizaComenteaza

Recenzie toate păcatele noastre – Mihail Victus

23/11/2021

Titlu: toate păcatele noastre

Autor: Mihail Victus

Nr. de pagini: 256

Editura: Litera

De-a lungul celor 4 ani de când scriu recenzii de carte am avut norocul de a citi cărți extraordinar de bune, dar și cărți care m-au dezamăgit crunt. Adeseori, în cazul colaborărilor, este o adevărată tombolă în ceea ce privește acceptarea lor sau nu. Dar tot mulțumită acestor parteneriate ajung să citesc cărți pe care probabil nu le-aș fi ales din rafturile librăriile, dar de care mă îndrăgostesc iremediabil. Un astfel de roman a fost Fracturi de Mihail Victus (recenzia aici). Atunci când am fost de acord să citesc cartea nu știam nimic despre ea sau despre autor, dar a ajuns în topul celor mai bune cărți citite în 2020. Anul acesta când am fost contactată din nou pentru un roman al autorului, nu am ezitat nici măcar o secundă și este plăcerea mea să vă vorbesc astăzi despre toate păcatele noastre.

toate păcatele noastre de Mihail Victus

Precum și în cazul romanului Fracturi, Mihail Victus alege să creeze toate păcate noastre în jurul unui subiect trist, dar care se regăsește prea des pe meleagurile noastre. Un roman care atinge tabuurile societății, vorbește despre traumele nevindecate ale trecutului, despre acceptarea prezentului și despre cât de departe poate merge o persoană pentru a distorsiona realitatea astfel încât să se semene cu ce crede aceasta. Creând o paralelă între copilăria naratoarei și prezent, autorul prezintă copilăria patriarhală a personajelor principale, o casă în care abuzul era ascuns sub cuvintele biblice femeia să se supună bărbatului său.

Acțiunea din prezent se concentrează prin încercările fetiței, ajunsă între timp femeie, de a-și salva fratele de asupritorii care îl acuză de abuz sexual asupra unei minore al cărui profesor era. Începutul cărții o prezintă pe aceasta fiind fermă pe poziții, nelăsând vreun pic de îndoială să se strecoare în gândurile sale, imaginându-se pe ea însăși ca pe unica salvatoare a fratelui său, o Xena împotriva tuturor celor care îndrăznesc să îl acuze de astfel de fapte. Dorința de a îl apără pe acesta pare dusă la extrem în momentul în care aceasta pare pregătită să refuze orice ajutor extern, ba chiar de multe ori trecând la acțiune chiar dacă, din contră, multă lume i-a spus să nu se implice.

Totuși, autorul dezvăluie în toate păcatele noastre un motiv care ar putea sta la baza acestei dorințe mistuitoare de a face dreptate, un fel de răscumpărare a greșelilor din trecut. De asemenea, tot prin această scenă, autorul ne pune într-o situație neplăcută din viața domestică: neîncrederea părinților în proprii copii și preferința adulților de a crede că abuzul pe care aceștia îl semnalează este doar o scorneală.

agresor sau nu

Chiar dacă acțiunea romanului se concentrează asupra situației sale, fratele tinerei nu este un personaj la fel de efervescent precum aceasta. Ignoră acuzațiile, refuză orice ajutor și dorește doar să fie lăsat în pace. Nicidecum la fel de indignat de lume precum sora sa, cu un comportament retras, acesta acceptă să vină în vizită la București doar pentru a avea un scurt moment de respiro. Un personaj care se dorește să pară șters, o fostă stea în ascensiune a boxului care nu a mai ajuns să strălucească și primul dintre cei doi care s-a revoltat împotriva părinților săi.

Pe parcursul romanului observăm cum protagonista refuză să accepte orice ar putea indica spre vinovăția fratelui său, cum distorsionează lucrurile spre a se potrivi cu imaginea pe care aceasta și-a format-o. Însă sunt și câteva momente ce ar putea trece drept luciditate, doar dacă nu ar trece cu viteză spre direcția opusă, găsirea acuzațiilor acolo unde nu există. Per total, această încrede oarbă urmată de acuzații la fel de oarbe îl fac pe cititor să fie atent pentru a vedea din ce viziune sare până la urmă adevărul.

Finalul romanului mi s-a părut extrem de bine gândit, lăsând loc pentru interpretarea publicului și permițându-i acestuia să vadă dincolo de finalul multor cazuri ce par rezolvate. Temele adiacente care ating subiectul principal al romanului toate păcatele noastre sunt multe, începând de la imaginile false pe care noi ni le creăm, la implicarea jurnaliștilor în anchete, la modul în care unele instituții se grăbesc să își scape imaginea în loc să caute adevărul, etc. Per total, un roman pe care îl recomand cu drag și pe care îl puteți achiziționa aici.

No Comments

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: