Titlu: Trădarea Tronului

Autor: Alwin Hamilton

Nr. de pagini: 512

Editura: Nemira

Traducător: Maria Adam

Se întâmplă, de foarte multe ori, ca primul volum dintr-o serie să fie genial, iar următoarele să lase de dorit. Uneori, o serie este salvată de volumul 3, care vine după un volum 2 dezastros. Alteori nu se întâmplă nici măcar atât. În cazuri rare, dar care ne umplu inima de bucurie, seria devine mai bună cu fiecare volum, iar din ce am citit eu până acum… seria Rebelul Nisipurilor face parte din această categorie. Am terminat Trădarea Tronului, al doilea volum al seriei, în 3 zile și pot spune că singurul meu regret e că nu am citit această serie imediat ce a apărut în română. Am ochit deja și volumul 3, iar dacă v-am convis deja să dați o șansă seriei vă anunț că toate volumele se bucură de reducere pe libris.ro.

Trădarea Tronului – Alwyn Hamilton

 După cum vă povesteam în recenzia primul volum al seriei ( dacă nu ai citit-o încă, click aici), Alwyn Hamilton a creat o eroină aparte, sigură pe sine și fără a fi nevoie de acest tânăr fermecător care să o poate în spate pe tot parcursul romanului. În Trădarea Tronului autoarea continuă pe această idee având grijă să îl trimită departe pe Făt Frumos și să îi permită lui Amani să se dezvolte de una singură, să obțină o poziție importantă în rebeliune prin propriile forțe și nu prin avantajele relației pe care o are cu fratele Prințului Rebel.

Aparenețe înșelătoare – Haremul Sultanului

Ceea ce mi se pare cu adevărat interesant la acest roman este faptul că, în ciuda locației și culturii în care este plasată acțiunea, personajele care sunt prezentate în detaliu sunt toate femei. Romanul Trădarea Tronului începe prin capturarea lui Amani și închiderea acesteia în palatul sultanului, ajungând pe un teritoriu dominat de femei – haremul. Un loc pe care mulți în ignoră devine centru de intrigi, schimburi cu exteriorul, amenințări cu moarte, otrăviri și mai ales, o răsturnare de situație incredibilă prin prezența sulimei, purtătoarea copilului viitorului sultan.

Un alt personaj feminin care începe să strălucească din ce în ce mai mult în acest roman este generalul Prințului Rebel și prietena cea mai apropiată a lui Amani. O tânără superbă, pe care toți cei din palat o consideră o păpușă drăguță care va obține o căsătorie avantajoasă pentru tatăl său… generalul sultanului. Adevărul este că în spatele chipului zâmbitor, se ascunde un strateg genial.

Legende vii și moarte

De asemenea, autoarea continuă și în acest roman impletirea legendelor deșertului cu acțiunile rebeliunii, ba chiar avem ocazia să aflăm motivul pentru care zeitățiile au permis oamenilor să își continue traiul pe pământ. Însă pe mine mă bântuie apariția recurentă a unei anumite legende despre o tânără cu ochi albaștrii. Și fiindcă tot vorbeam de acest amănunt, în Trădarea Tronului ne bucurăm e apariția unui nou personaj – Banditul cu ochi albaștrii. Cei care au citit primul roman știu deja că acesta există, dar nu știu cât de denaturată a devenit povestea acestuia odată ajunsă în capitala imperiului sau dacă se mai referă măcar la același om.

Nu trebuie trecut cu vederea și faptul că viața în palat îi permite lui Amani să constientizeze diferențele din conducătorul actual și tânărul pe care aceasta se chinuie să îl urce pe tron. Cum unul ia decizii fără să șovăie, iar celălalt are rețineri atunci când e vorba de condamnarea unei nedreptăți. Cum unul joacă acest joc de suficientă vreme încât să îi știe toate chichițele în timp ce celălalt nu cunoaște nici măcar întreaga harta a negocierilor. Îndoieli, cugetări, nopți pierdute întrebându-se ce anume îl recomandă pe fiecare să urce pe tron și în final, decizia.