Titlu: Christine

Autor: Stephen King

Nr. de pagini: 576

Editura: Nemira

Traducător: Dan Sociu

Nu știu de ce, dar pe mine cărțile care mă atrag atunci când afară sunt 40 de grade nu sunt cele romance, cu aventuri pe mare sau drame cu adolescenți. Din contră, preferatele mele de citit vara sunt thrillere, cărțile cu mistere sau cele horror. Și deja am câteva recomandări nemaipomenite pentru voi, dar nu ele fac subiectul zilei ci Christine. Romanul în cauză a fost scris de Stephen King și reeditat de către editura Nemira anul acesta, iar pentru voi este disponibil (chiar la reducere) pe libris.ro. Dar înainte să apăsam adaugă în cos, haideți să vedem cine este Christine?

Christine de Stephen King

Contrar așteptărilor poporului, Christine nu este o fată. Ce e drept, acest lucru poate varia în funcție de persoana pe care o întrebăm, dar acum nu este momentul pentru această discuție. Ceea ce trebuie să știm noi, cititorii, este că Christine este o mașină veche de 20 de ani la momentul acțiunii din romanul cu același nume. Mai mult de cât atât, se află într-o stare deplorabilă, atât de proastă încât orice om cu o fărâmă de creier ar duce-o direct la cimitirul de mașini și nu s-ar uita de două ori la ea. Dar acesta nu este cazul lui Arnie. Chiar dacă adolescentul în cauză este unul dintre cei mai inteligenți, cu un scor pentru admitere la facultate aproape de perfecțiune, tânărul nostru dezvoltă o obsesie nesănătoasă pentru această adunătură de fiare vechi.

Stephen King repetă în romanul Christine motivul energiilor negative care sunt absorbite de un anumit loc sau obiect. Dacă în Shining am avut de-a face cu un hotel malefic, care a depozitat de-a lungul timpul energiile consumate cu ocazia diferitor crime sau accidente, în Christine avem de-a face cu un automobil care s-a înfruptat ani de zile din furia nestăvilită a fostului său proprietar. Diferența fundamentală dintre cele două romane este că în Christine persoana atacată nu a avut nicio sanșă.

Arnie se schimbă

Romanul este povestit la persoana întâi, naratorul fiind Denis, prietenul cel mai bun a lui Arnie și martor al tuturor schimbărilor prin care trece prietenul său. Firul narativ urmărește modul în care obsesia lui Arnie pentru mașină pare la început să îl facă pe acesta mai matur, să îl ajute să își împună punctul de vedere în fața mamei sale (care pare să îl fi coordonat pe toată durata vieții sale) și chiar să fie observat de către o anumită fată. Însă lucrurile se schimbă rapid când tânărul liniștit începe să dea dovadă de o furie lăuntrică, de o dorință nechipzuită de a sări la bătaie și de o ură nestăvilită îndreptată către oricine nu era de acord cu el. Momentul culminant al romanului începe din punctul în care mașina începe să își manifeste propriile sentimente printre care și antipatii la adresa anumitor persoane pe care speră să le scoată din joc. 

Romanul este împărțiț în trei părți, iar pe măsură ce avansăm în povestire ritmul devine din ce în ce mai alert. Pentru mine, prima parte a romanului a fost exagerat de lungă. Am avut senzația că întreg procesului de construire al acțiunii a durat o eternitate, dar am fost prinsă de vraja cărții imediat după pagina 300 și am parcurs restul paginilor fără să mă opresc din citit. Per total, aș putea spune că acest roman merită o șansă și că partea mea preferată a fost finalul care mi se pare perfect pentru Christine.