Titlu: Institutul

Autor: Stephen King

Nr. de pagini: 424

Editura: Nemira

Traducător: Mihai Dan Pavelescu

Există un paradox amuzant în ceea ce mă privește. Urăsc cu pasiune filmele de groază, nu suport să mă uit la ele și ajung să stau 3 zile cu luminile aprinse în casă după 2 ore de teroare, în schimb ador cărțile horror. Pot citi toată noaptea despre subiecte macabre ca mai apoi să adorm și sa visez unicorni. De unde până unde aceste preferințe? Nu știu să vă spun, dar ceea ce știu este că astăzi discutăm despre Salem’s Lot de Stephen King.

Salem’s Lot

Salem’s Lot de Stephen King a fost o surpriză aparte pentru mine, deoarece nu mă așteptam să văd răul întruchipat în vampiri. În majoritatea cărților autorului pe care le-am citit, răul reprezintă ori o entitate malefică formată din energii negative, ori o creatură fără vreo denumire aparte ori chiar omul. Chiar dacă imaginea de pe copertă era extrem de sugestivă, dintr-un motiv necunoscut, am ingorat-o și am rămaș fără cuvinte în momentul în care lucrurile au început să iasă la iveală.

Atuncî când am postat pe instagram că încep Salem’s Lot, mi-au scris câteva persoane pentru a mă întreba dacă începutul mi se pare lent. Din punctul meu de vedere, primele 120-130 de pagini există pentru a crea legăturile dintre personaje, pentru a-l face pe cititor să înțeleagă mai bine ce fel de oraș este Salem’s Lot și cine vor fi cei care îl vor apăra. Există și în acest interval câteva indicii despre ceea ce urmează să se întâmple, dar dacă nu ești familiarizat cu legendele populare… nu vei putea ghici. Nu este însă o problemă, autorul urmează să explice toate aceste semne prin intermediul unui băiețel extrem de curajos.

Cine în ce anume crede?

Romanul Salem’s Lot se construiește pe baza ideii că partea rațională a căpătat din ce în ce mai multă putere în fața superstițiilor, acțiunea petrecându-se la finalul secolului XX. Odată cu Freud, cu electricitatea și iluminarea stradală, forțele răului, forțele cu care se luptă Biserica, s-au schimbat. Oamenii nu se mai tem de monștrii, de spirite și de vânători ai nopții. Fricile sunt legate acum de instrospecție sau de perverșii care atrag copiii cu acadele și bomboane. Însă există o categorie de vârstă care încă știe că trebuie să se ferească și de relele străvechi, copiii. Pentru ei, lucrurile rele se aseamană cu monștrii de sub pat pe care părinții lor refuzau să îi vadă. Legat de adulții din oraș, și ei simt răul. O teamă cum nu au mai simțit vreodată , cu totul irațională, îi face să se închidă în case, sa caute cruciulițe prin cutiile de bijuterii și să se roage mai cu ardoare.

Cum am menționat mai devreme, în majoritatea cărților scrise de Stephen King pe care le-am citit, există o întruchipare a răului care este responsabilă pentru problemele unui anumit grup de oameni. Dacă nu sunteți fani ai vampirilor, pe libris.ro găsiți toate cărțile autorului care au fost traduse. Revenind la oile din orașul Salem’s Lot, am apreciat faptul că Stephen King a păstrat legenda vampirilor din popor. Fără a încerca să îi transforme în creaturi seducătoare, superbe, cu alte intenții decât moartea oricui le poate procura hrană.

Alte cărți de Stephen King – Mobilul ( recenzie aici) și Institutul ( recenzie aici).