Titlu: Omul de cretă

Autor: C.J.Tudor

Nr. de pagini: 288

Editura: Nemira

Traducător: Alexandru Macovescu

Acum două săptămâni, cei de la editura Nemira anunțau că se află în precomandă o nouă carte semnate de C.J.Tudor. Uitându-mă peste sinopsis mi s-a părut extrem de interesantă, însă era o problemă. Aveam deja o carte de acest autor pe care nu o citisem. Și cum eram deja curioasă, am luat Omul de cretă din bibliotecă și m-am pus serios pe citit. Iar acum o discut și cu voi aici, mai ales că afară s-a lăsat frigul și petrecem din ce în ce mai mult timp în case, sper eu, lângă o carte bună.

Omul de cretă de C.J. Tudor

Romanul scris de C.J. Tudor spune poveștea unei crime întâmplate cu mai bine de două decenii în urmă, când naratorul și prietenii săi erau doar niște copii și singura lor problemă era că vara era pe sfârșite. A fost una dintre cele mai ciudate veri pe care avea să le trăiască. Băiatul care l-a bătut și umilit este găsit mort în râu, apare un nou profesor care suferă de albinism și arată asemenea unei  fantome îmbrăcată în sacou. Eddie și prietenii săi își creează un cod secret ale căror simboluri vor fi folosite mai apoi de către un necunoscut pentru a-i îndruma către cadavrul unei tinere. 

Pe tot parcursul cărții am trăit senzația că există o persoană care se joacă cu mintea mea. În primul rând, nu doar că autorul a ascuns criminalul suficient de bine încât să nu fie bănuit până după jumătatea cărții, dar nici numele victimei nu a fost dezvăluit decât după prima sută de pagini. Sunt foarte multe indicii legate de cine ar putea fi criminalul, dar toate indică către persoane diferite, astfel încât e foarte greu să întuiești motivul pentru care crima a avut loc.

O împletitură de minciuni

Crima din Omul de cretă ce părea a fi fost rezolvată este adusă din nou în discuție în momentul în care unul dintre prietenii lui Eddie din copilărie, Mickey, dorește să își crească faimă prin publicarea unei cărți având ca subiect crima  și cadavrul pe care l-au găsit în copilărie și tot ce a urmat după aceea. În momentul când cei patru ajung din nou în același oraș, vechile dușmănii ieș la iveală și prietenia deodată pare dispărută într-un totul. Dezvăluire legate de acea perioadă apar gradual și avem de-a face atât cu avorturi, acuzații false, violuri și manipularea maselor în numele religiei. 

Deasupra întregii acțiuni din Omul de cretă plutește un aer de incertitudine, de parcă supranaturalul doar cerne pe deasupra micuțului orășel încerctitudini și întâmplări ce par din altă lume. Semnele din limbajul copiilor apar acolo unde nu ar trebui să se afle, atât în copilărie ci și mult mai târziu. Revederile sunt ciudate, pline de jumătăți de adevăruri, încât la un moment dat nu poți înțelege de ce mint cu toții. Însă adevarata bijuterie din această carte este finalul. Un final în care se duelează pentru faimă corupția, imunitatea pe care se presupune că ți-o garantează divinitatea, dar pe care o ții cu ajutorul fricii și o boală mentală care odată descoperită conferă claritețe întregii cărți. 

Recomand cu drag această carte pe care o puteți cumpăra de pe Nemira, iar dacă vă interesează și celălalt volum al autorului vă las link aici spre el.