Recenzie Fracturi de Mihail Victus

iulie 23, 2020

Titlu: Fracturi

Autor: Mihail Victus

Nr. de pagini: 176

Editura: Vremea

Anul 2020 a fost în multe feluri. Neașteptat, supărător, provactor, etc. Însă pentru mine este anul în care am descoperit cei mai mulți autori români. Este anul în care am zis că nu trebuie să mă uit de fiecare dată peste graniță pentru a descoperi lecturi interesante, diferite. Și de când am zis acest lucru, am avut norocul să citesc  multe cărți bune ale autorilor români. O astfel de oportunitate a apărut chiar în jumătatea sesiunii de examene, când am fost întrebată dacă aș vrea să recenzez Fracturi de Mihail Victus. A fost o lectură interesantă? Merită o recenzie? Cu siguranță da!

Fracturi de Mihail Victus

Fracturi de Mihail Victus reprezintă un caiet de confesiuni, un jurnal adresat unei femei, foi pe care naratorul își scrie păcatele. Încă din primele foi personajul feminin este avertizat să rămână cinic, să fie cât se poate de critic și să nu uite că autorul acelor rânduri și-a făcut o carieră din a-i minți pe alții. Explicația pentru care această confesiune îi este dedicată ei și nu femeii cu care bărbatul împarte o viață este cât se poate de simplă. Doar ea nu l-a crezut. Ea a fost singura care a mirosit prin minciunile lui și este singura cu minte suficient de limpede încât să judece totul la rece. Singurul adversar care a contat vreodată fiindcă nu a putut fi învins cu ușurință.

Dar pentru ce această confesiune? Intriga din Fracturi este deosebit de interesantă. Totul începe de un presupus atentat terorist care are loc în București, o mașină care intră pe trotuar spre a spulbera mai mulți pietoni. În urma acestei întâmplări, Damian Horvart – avocat în vârstă de 39 de ani- este rănit grav și se află în stare critică la spital. Personajul nostru s-a aflat și el în același loc, dar se numără printre supraviețuitori. Ceea ce nu ne este clar este motivul pentru care acesta se va simți dator față de Damian și de ce va încerca să îl ajute cu spitalizarea, să îi ia apărarea în fața soției și așa mai departe.

De ce mi-a plăcut atât de mult Fracturi?

În primul rând, m-a atras modul de expunere. Am o dragoste aparte pentru cărțile de tip confesiune deoarece îmi lasă senzația unei apropieri intime între cititor și personaj. Pe tot parcursul romanului îl vom cunoaște pe personaj, al cărui nume ne va rămâne secret până la final, prin intermediul propriilor gânduri. Vom vedea frânturi din copilăria sa, momente cruciale ale dezvoltării sale și zeci de minciuni pe care acesta le-a țeșut cu dibăcie.

În an doilea rând, mi s-a părut extrem de interesantă această viață bazată pe minciuni. Modul în care informațiile și mediul online creează oportunități grozave pentru construirea unor minciuni, identități false, care sunt din ce în ce mai greu de descoperit.  Un alt plus al cărții mi s-a părut descrierea jocurilor de culișe din spatele tranzacțiilor firmelor, cum acestea aleg de multe ori să intimideze concurența, cum se amestecă în viața oamenilor.

În concluzie,  consider Fracturi una dintre cele mai bune cărți pe care am avut ocazia să le citesc anul acesta și una dintre cele mai bune cărți autohtone pe care am avut ocazia să le citesc vreodată. Se întâmplă rar să fiu atât de impresionată de o carte care nu este fantasy și tocmai de aceea consider că merită și atenția voastră. Lecturi plăcute!

No Comments

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: