Recenzie Un străin în Olondria de Sofia Samatar

februarie 18, 2020

coperta un strain in olondria

Titlu: Un străin în Olondria

Autor: Sofia Samatar

Traducător: Alexandra Fusoi

Număr de pagini: 393

Editura: Paladin

Propun un toast pentru încheierea sesiunii și o carte bună pentru începerea vacanței. Unul dintre lucrurile care mi se par cele mai deranjante în ceea ce privește sesiunea este lipsa timpului pentru citit. Pentru citit câteva sute de pagini într-o zi ca să mă exprim clar. Astfel, în loc să citesc Un străin în Olondria în două zile, a durat aproape o săptămână. Dar nu a fost chiar atât de rău precum mă vait. Faptul că am petrecut atâta timp în acest univers literar m-a făcut să observ câteva detalii pe care, dacă aș fi citit-o în grabă, probabil le-aș fi ratat. Tocmai de aceea vă recomand Un străin în Olondria ca pe o lectură ce trebuie savurată încet și cu drag. Pentru cei interesați de această carte, exemplarul meu este de pe cartepedia.ro.

Un străin în Olondria de Sofia Samatar

Sofia Samatar a construit acest roman asemenea unui mozaic. Tabloul complet al acțiunii fiind format din mai multe planuri evenimente, stiluri de viață, religii, dogme și oameni. Romanul începe prin prezentarea stilului de viață de pe o insulă fictivă. Prim planul se axează pe o familie bogată, în care bărbatul deține controlul absolut, iar banii sunt cei care îi stabilesc importanța și puterea în ținut. În acest loc bărbatul este stăpânului casei, soția este importantă doar pentru a ține gospodăria și a naște urmași. Iaercazul în care această nu poate să asigure moștenitori, bărbatul are dreptul de-ași alege încă o femeie care se va subordona primei soții.

Un alt lucru care mi s-a părut interesant a fost faptul că această cultură nu avea o scrierea asa. Nu existau nicăieri scrieri de mână, singurele care aveau reprezentare în scris fiind cifrele. Tocmai de aceea, atunci când îi este adus un preceptor din Olondria ( țara cărților) care să îl învețe limba, personajul principal este de-a dreptul încântat. Scena în care acesta își vede pentru prima oară numele scris pe o hârtie în olondriană este mișcătoare. Copilul se sperie, țipă, iar maestrul său încearcă să îl liniștească și îi explică că nu este pic de magie în ceea ce el a făcut. Pentru acel popor insular, scrierea reprezenta vrăjitorie nicidecum cunoaștere.

Olondria – țara celor două religii

Ajung prin împrejurări favorabile în Olondria, Jevrik are ocazia să trăiască pentru prima oară sărbătorile specifice acestui tărâm. Însă, ceea ce nu știe este că va ajunge prins într-un război religios pe care să izbucnească și să treacă întregul ținut prin foc și sabie. Țara este împărțită în două de către credințele locuitorilor săi. Acum ani de zile, religia care stăpânea tărâmul este cea a Avalei. O zeiță iubitoare de sărbători a cărei slujitori cred că există oamenii ce pot comunica cu îngerii. Aceștia oamenii sunt aleși de către nedreptățile vieții și pot să îi ceară acestei ființe blocate între lumi diverse favoruri pentru compatrioți în schimbul a ceva ce va cere îngerul.

Cealaltă religie, aflată momentan la putere, este religia preotului pietrei. Această religie este mult mai strictă, nu iubește sărbătorile și crede doar în cuvântul scris. Pentru ca acesta să se purifice au fost distruse mai multe opere de artă ale celor ce credeau în îngeri. Au omorât pe oricine reprezenta o amenințare și au ars o școală în care copii învățau despre Avala. Unii dintre copii au ars odată cu școala în care garda Telkanului i-a prins.

Altfel, în momentul în care un înger apare în visele lui Jevrik, acesta devine unealta războiului dintre cele două religii. Fiecare dintre ele vrea să pună neapărat mâna pe acesta. Una pentru a-l închide în sanatoriu și a-l face dispărut pe veci, alta pentru a-l transforma în imaginea puterii și reînvierii cultului Avalei.

Per total pot spune că pentru mine Un străin în Olondria a fost o surpriză deosebit de plăcută pentru mine prin complexitatea sa și multitudinea de idei dezbătute între paginile acestuia. O recomand oricui dorește să citească o carte care vorbește despre cum cunoașterea și religia s-au lovit una de cealaltă de-a lungul timpului, cum fiecare religie a încercat să domine peste altele și cum de fiecare dată omul a avut de suferit în acest război.

No Comments

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: