Titlu: Valuri, Nisip, Urme

Autor: Alexandru Patachi

Nr. de pagini: 120

Editura: Crizoteca

Spre nefericirea multora, a mea inclusiv, până la zilele de vacanță pline de soare mai sunt exagerat de multe zile de școală, muncă sau facultate. Și totuși, ce facem în cazul în care dorul nostru de mare, de soare, de nisip fierbinte sub tălpi, este mult prea mare? Alegem o carte care să ne permită să călătorim pentru puțin timp, cu gândul, într-o vară călduroasă pe malul Mării Negre. Recomandarea mea? Valuri, Nisip, Urme de Alexandru Patachi.

Valuri, Nisip, Urme de Alexandru Patachi

Valuri, Nisip, Urme este o carte boemă, un portal către Marea Neagră pe al cărui nisip putem pășii prin prisma personajului principal. Narațiunea la persoana I ne face să interpretăm această carte ca pe jurnalul unui pierde vară, un călător ascuns în funcția de corporatist care a demisionat brusc de la tot acest teatru pe care îl juca  pentru o lume ce nu avea timp de spectacole. Asemenea actorului criticat că a renunțat la o piesă ce se juca cu sala goală,  personajul nostru este criticat fiindcă a lăsat visul oricui, mai puțin al lui, pentru a fugi o vară la mare.

Modul în care acesta alege să renunțe la tot pentru a pleca mi s-a părut interesant și am rămas cu cartea în mână încercând să îmi imaginez ce anume ar putea face un om să lase totul și să plece. Care anume să fi fost picătura ce a făcut paharul să se reverse? O ședință care s-a încheiat prost? Pierderea unui contract? Sau a fost ceva ce s-a repetat la nesfârșit până când, brusc, a fost de-ajuns? Interesantă mi s-a părut și întrebarea: de cât curaj e nevoie ca să pleci în căutarea fericirii? Comportament obișnuit mai degrabă adolescenților, personajul nostru alege să petreacă o vară la mare muncind pe unde apucă, pierzându-și telefonul la beție și clătindu-și stomacul doar cu bere de supermarket.

Viața copilului și visele părinților

Consider că personajul din Valuri, Nisip,Urme a trecut printr-o criză greu de imaginat. Mulți îl numesc iresponsabil, alții îl consideră de-a dreptul nebun. Inclusiv femeia de care se îndrăgostește crede că îl lipsesc câteva sinapse de la creier. Altfel, nu vede cum ai putea lăsa un job râvnit de toată lumea pentru o beție continuă pe malul mării. Este greu de înțeles cum un om atât de liber s-a înhămat într-o carieră ce îl obliga să își petreacă timpul  într-o clădire de birouri. Însă autorul ne arată adevărul din spatele acestei fațade. Personajul nostru și-a petrecut o mare parte din viață fiind o proiecție a dorințelor neîmplinite ale părinților săi, urmând niște reguli și căi stabilite încă dinainte de nașterea sa.

Recunosc, am rămas șocată de dialogul din timpul vizitei sale la părinții, dialog dintre un tată și fiul său trecut de 30 de ani.  Mi se pare greu de imaginat, deșii știu că e posibil, ca în momentul în care îți vizitezi părinții aceștia să te anunțe că au de gând să te mute, să te angajeze nu știu unde și că nu îi interesează  faptul că ai o iubită cu care ai planuri pe timp lung. Repet, asta la 30 de ani.

Acestea fiind spuse, Valuri, Nisip, Urme de Alexandru Patachi a fost o carte interesantă chiar dacă stilul de scriere nu corespunde cu ceea ce citesc eu de obicei. Fiind o carte scurtă, este perfectă de pus în geantă și de citit câteva pagini atunci când vreți să uitați de vremea de afară.  Cartea este disponibilă pe emag.