Titlu: În iad toate becurile sunt arse

Autor: Dan Lungu

Nr. de pagini: 216

Editura: Polirom

A trecut ceva timp de când nu am mai scris, lăsând la o parte gluma cu “de anul trecut”. Dar acest lucru îmi oferă posibilitatea de a avea mai multe cărți despre care să vă povestesc, despre ceea ce mi-am propus eu să realizez în 2020, despre ceea ce vreau să citesc în acest an sau despre ceea ce vreau să scriu. Simt că anul acesta va fi un an cu foarte multe provocări, provocări care mă vor ajuta să mă dezvolt ca om. Lăsând însă acest subiect la o parte, zic să începem astăzi, timid, cu recenzia unei cărți autohtone. După cum știți autorii români nu sunt des întâlniți la mine pe blog. Pentru anul 2020 unul dintre obiective este să schimb acest lucru. Așa că dacă aveți recomandări de autori români, vă rog să mi le spuneți. Așa că haideți să vorbim despre În iad toate becurile sunt arse de Dan Lungu.

În iad toate becurile sunt arse

În iad toate becurile sunt arse s-a dovedit a fi o surpriză extrem de plăcută. Am cumpărat această carte deoarece am fost atrasă în primul rând de titlu, iar abia apoi de descrierea cărții. Pentru cei care își doresc o carte care să le spună o poveste liniară și interesantă, În iad toate becurile sunt arse va fi o dezamăgire. Pentru cei care doresc o carte care să îi pună pe gânduri, În iad toate becurile sunt arse va fi o comoară. Nu cred că există o cale de jumate cu această carte. Ori îți place, ori o detești.

În primul rând, această scriere a lui Dan Lungu nu este pentru cei ale căror urechi sunt mai sensibilă. Vocabularul este unul vulgar, cuvintele sunt fără perdea, iar unele întâmplări sunt grotești și comice în același timp. Începând cu bețiile de prin beciurile blocurilor și până la episodul în care personajul principal își ajută un prieten să culeagă flori de tei, iar un puști urcat în copac își face nevoile pe ei. E o carte a amintirilor nebune din perioada liceului, singura perioadă în care personajului Franzelă i se pare că a trăit cu adevărat.

Numărul de morți

Ceea ce mi s-a părut interesant la această carte a fost problema morților personajului. Aceste morți s-au tot întâmplat de-a lungul vieții sale, iar în acest moment nu își mai amintește exact la a câta se află. Consideră că fiecare om are un număr limitat de astfel de momente în viața sa, de morți din care se trezește. În momentul în care rămâi fără ele, ajungi în pământ alături de Moș Crăciun ( = scenă din carte în care personajul pe care copilul Franzelă în considera Moș Crăciun este îngropat).

Episodul cel mai interesant din această înșiruire de morți ale sufletului mi s-a părut cel în care se trezește lângă soția sa fără să o recunoască. Nu, personajul nu suferă de amnezie. Ci pur și simplu, în locul femeii cu care se căsătorise, a apărut o femeie leită ca ea doar că nu e ea. O femeie care are urme subtile de bătrânețe, care îl ceartă toată ziua, care se plânge mereu de el și de cum nu face nimic bine. Cred că această este una dintre cele mai revelatoare imagini din literatura românească care prezintă modul în care timpul își pune amprenta asupra unei căsnicii.

Cartea În iad toate becurile sunt arse este scrisă pe mai multe planuri temporale. În funcție de capitol, povestea sare înapoi în timp în perioada liceului, se întoarce în prezentul în care Franzelă este angajat de o cucoană pentru a-și spiona soțul și călătorește înapoi în trecut pe vremea începutului căsniciei sale. Toate aceste planuri temporale se îmbină pentru a realiza povestea vieții personajului ale cărui morți se apropie de sfârșit.

Cartea este disponibilă pe libris, cartepedia și cărturești.