Titlu: Noir de București

Nr. de pagini: 536

Editura: TritonicBooks

Fiecare dintre noi a avut adolescența marcată de ceva anume. Fie de o anumită trupă pe o care o ascultam nonstop, fie de bretonul pe o parte ori de vreun stil vestimentar la care părinții noștri s-au uitat puțin cam sceptici. Dar asta înseamnă până la urmă să fii adolescent. Să experimentezi, să cauți, să poți fi obsedat de ceva iar peste două săptămâni să nu îți mai pese. Eu spre exemplu am avut o obsesie pentru parfumul cu aromă de prăjituri ( spre disperarea colegilor mei) și pentru romanele polițiste.

Nu exagerez când spun că am citit orice carte scrisă de Agatha Christie pe care o avea liceul disponibilă la bibliotecă. Cu timpul m-am reprofilat și am ajuns să citesc preponderent alt timp de cărți, dar dragostea pentru thrillere a rămas aceeași. Iar atunci când cei de la TritonicBooks au spus ceva de un pachet, m-am simțit ca în Ajunul Crăciunului.

Noir de București

Noir de București  este un altfel de București. Unul în care se întâmplă lucruri care mai de care mai bizare. De la crime în care s-au folosit jucării sexuale pentru a sufoca victima și până la apariția mai multor cadavre identice ce aveau amprentele unor persoane vii, Noir de București este o promisiune de suspans și momente critice. Personal nu sunt o mare fană a antalogiilor cum nu sunt nici fană proză scurtă. Ca atare, de când am terminat Noir de București citesc preponderent doar cărți care au peste 500 de pagini.  Dar asta, gusturile diferă la fel cum diferă și oamenii.

Mi-a plăcut mult ideea de la care a plecat aceasta antologie. Toți autorii publicați în Noir de București sunt fie locatari ai acestui oraș ori au locuit pentru o bucată de timp în el. Bucureștiul din carte nu este cu nimic diferit față de cel real în ceea ce privește numele străzilor, starea jalnica a Gării de Nord sau capacitatea poliției de a prinde făptașul. Unele povești par a fi un geamuri către o realitate în care un traficant nu poate fi atins de nimeni, în care fii de politicieni scapă nevinovați și poliția doar întocmește acte care vor putrezi prin arhive.

Fiind vorba de povești scurte scrise de diferiți autori, Noir de București nu a reușit să fie acea carte captivantă care te face să nu o lași din mână. Este foarte greu ca o poveste să te prindă în douăzeci de pagini până la urmă. Trecând peste asta, am reușit să găsesc între pagini ei și povesti captivante, povești cu iz de adevăr. Cred că este o carte potrivită pentru perioada anului în care ne aflăm și este perfectă pentru cei ale căror vieți aglomerate nu le permit să se lupte cu monștri de aproape o mie de pagini. Recomand cu drag Noapte în Gara de Nord  de Stefan D. Guta și Bogdan Hrib – Crima de cartier.