De când am zis că scriu despre primul meu an de facultate a trecut toată vacanța. Unii dintre voi ați început deja anul universitar. Alții mai avem câteva zile și ne mutăm cu arme și bagaje prin cămine. Anul doi îmi bate la ușă cu un zâmbet amabil pe chip, dar eu nu îl cred deloc. Știu că e doar un zâmbet fals, mi-am luat deja țeapa asta acum un an. Inițial, am vrut să fie un singur articol despre experiența mea de boboacă la UPG. Între timp, mi-am schimbat părerea și am hotărât să fie o mini serie. Știu, sunt pe ultima sută de metrii. Dar cam așa se fac toate proiectele la facultate.

Primul an de facultate

 – Cursuri și profesori –

Aș minți dacă aș spune că nu m-a speriat puțin gândul la primul an de facultate. Eram pe de o parte entuziasmată de tot ce promitea un nou ciclu de învățământ. Un loc nou, colegi noi și o specializare care promitea să mă scape de orele de uman. Plus o cafenea în apropiere și o librărie la câteva stații de autobuz depărtare. Pe de altă parte eram și puțin copleșită de tot ce însemna faptul că sunt studentă la inginerie. Dacă nu mă descurcam? Dacă alesesem specializarea crezând că sunt mai bună decât eram în realitate? Urma apoi și o oarecare frică de a intra în vorbă cu lumea. Contrar obiceiului de a merge la aceeași universitate precum colegii de liceu, eu eram singura dintre prietenii mei care dăduse aici.

Ei bine, anul întâi s-a scurs repede și odată cu el au dispărut și fricile mele. Toate întrebările pe care le aveam la începutul anului au dispărut și în locul lor au apărut povești mai mult sau mai puțin frumoase, nopți de râsete și o serie nouă de înjurături dedicate sesiunii.

Ce anume te poate surprinde în anul întâi? Ei bine, faptul că lumea chiar se așteaptă să fii atent încontinuu de 100 de minute. Nu se va întâmpla. Vei descoperi că maximul oricărui student e de mai puțin de 50 de minute. Dacă treci de acest timp înseamnă că proful tău este unul chiar genial. Dacă nu este, îți recomand să te înarmezi cu multă răbdare.

Colegii de cursuri. Te-ai aștepta ca petrecând zilnic minim 100 de minute cu niște oameni, să știi măcar cum îi cheamă. Nimic mai fals. Sunt cursuri care adună și 100 de studenți. Pe mulți îi vei vedea zilnic, le vei zâmbi și tot nu vei știi cum îi cheamă.

Relația ta cu profesorii. Va fi asemănătoare cu cea pe care o ai cu colegii de curs. Tu vei știi cum îi cheamă doar dacă vei fi nevoit să îi cauți prin facultate, iar majoritatea dintre ei vor rămâne surprinși să afle că le ești student dacă veți avea ocazia să vorbiți vreodată pe holuri. Dacă în liceu fiecare prof știa numele elevilor și cât de varză sunt la materia pe care o predă, la facultate poți să ai surpriza să te întrebe profesorul dacă vii de obicei la cursul lui în jumătatea semestrului. Da, chiar dacă tu ai venit mereu.

Asta se întâmplă cel mai adesea cu profii de cursuri. Cu cei care vei face laboratoare sau seminarii s-ar putea să ai o relație mai apropiată. Nu de alta, dar acești profesori țin de obicei prezența. Există și printre aceștia unii care chiar se vor implica și veți lucra asemenea unor parteneri. Da, există acest tip de profesor. Dar, din păcate, în număr destul de mic.

Legat de modul în care ți se predă. În liceu profesorii aveau obligația să îți explice ceea ce predau. La facultate au obligația să îți permită accesul la materia lor. Și atât. Depinde de tine să refaci de zece ori problemele, să cauți cursuri sau documente ajutătoare, să cauți explicații pe internet și așa mai departe. O să ai surpriza de a fi nevoit să copiez zeci de slide-uri fără vreo explicație. Nu dispera totuși. Nu se întâmplă așa mereu. Poți să ai și profesori pasionați de materia pe care o predau. La sfârșitul semestrului vei ajunge să o știi și tu chiar dacă nu îți doreai neapărat.

Despre popularitate. Dacă în liceu “popular”  era persoana aia care dădea petreceri, aducea ciocolată sau prăjituri la școală, avea permis sau vindea țigări, în facultate aceste lucruri nu îți garantează nimic. Persoana cheie în perioada facultății, cea căruia îi știe toată lumea numele și pe care o lingușesc cu toții este persoana care are toate cursurile. Credeți-mă, genul acesta de oameni sunt o mină de aur.

Cât de mult scrii la un curs. Ei bine, vor exista cursuri la care nu vei umple un caiet. Dar vor exista și cursuri la care oricât de repede ai scrie, tot nu o să ai toată materia. Indiferent dacă tu ești regele prescurtărilor( oricum până la finalul anului toți veți deveni ași în prescurtări, iar dacă dați caietele împrumut va fi nevoie de o listă de semnificații). Spre exemplu, am avut un prof pe primul semestru la care aveam mereu goluri în caiet. După ore ne adunam vreo 3 persoane și încercam să ne completăm cursul unii de la alții. De multe ori nu am reușit.

Cam atât ar fi de zis despre cum este la cursuri la facultate. Făcând abstracție de dormitul pe bănci, de ascultatul muzicii în căști și de clasicul stat pe telefon. Sper că v-a plăcut ideea acestui articol și ne revedem cu următorul de acest tip în curând. Dacă aveți vreo întrebare lăsați în comentariu și o să răspund ori printr-un reply ori într-un articol dacă întrebarea e de interes general.