Titlu:  Casa din Strada Sirenelor

Autor: Octavian Soviany

Nr. de pagini: 259

Editura: Hyperliteratura

Nu este niciun secret faptul că autorii români nu se află mereu pe lista mea de lectură. Fie ei contemporani sau nu, autorii români nu se bucură de o deschidere foarte mare în piața de carte comparativ cu cărțile traduse și pe a căror coperta scrie mare Bestseller New York Times. Parcă ghicind faptul că îmi doresc să adaug câți mai mulți autori contemporani pe TBR-ul meu, cei de la Hyperliteratura mi-au trimis un pachețel.  Din cele trei cărți primite, m-a fascinant încă de la sinopsis Casa din Strada Sirenelor.

Casa de pe strada Sirenelor

Casa din  Strada Sirenelor de Octavian Soviany fascinează în primul rând prin personajele sale.  Personaje mai mult sau mai puțin celebre în domeniile pe care le practică, adunate laolaltă în casa profesorului Faustin pentru a participa la un dineu extravagant. Cu aere provenind din perioada boierimii, adunați după semnul lor zodiacal, domnii și doamnele din salonul profesorului deapănă amintiri cât se poate de stranii. Începând de la povești cu oameni ridicați din morți, continuând cu crime mai mult sau mai puțin rezolvate și cu intervențiile spiritelor chiar în istoria casei în care se află.

Cred cu tărie că  personajele din această carte nu ar fi putut aparține altei nații înafară de cea românească. Îndrăgostiți de poveștile spuse la gura sobei, de lucrurile pe care nu le pot explica și pasionali din fire, nu e de mirare că poporul român a dus la crearea unora dintre cele mai faimoase legende. De la vampiri la vârcolaci, la vrăjitoare ce ghicesc la gura sobei și la diavolul transformat în țap, folclorul românesc este o sursă de inspirație pentru o mulțime de povești din ziua de astăzi.

Cei 12 invitați

Totul este cât se poate de straniu în cartea Casa din Strada Sirenelor. Seara aleasă pentru depănarea acestor povești funebre este seara de Sfântul Andrei. Moment cu o importantă semnificație în folclorul românesc, noaptea de Sf. Andrei este temută pentru spiritele care umblă libere și pentru lupii care pleacă la vânătoare. Pe lângă data aleasă, în colțul camerei urcat pe piedestal se află statuia unui cerber negru ce pare a prezida chiar el întâlnirea.

Cartea lui Octavian Soviany se compune din 14 capitole dintre care unul este dedicat cunoașterii personajelor din jurul mesei. Celelalte 13 sunt dedicate poveștilor macabre și stranii pe care povestitorul lor ori le-a trăit ori le-a auzit la rândul său. Dacă grozăvia poveștilor nu ar fi suficientă pentru a menține atenția cititorului, apariția unui al treisprezecea invitat venit pentru a îngropa un mort cu siguranță va reuși. Cu această ocazie se anunță și moartea unuia dintre meseni, posibilitatea accentuată atât prin noul număr al invitațiilor cât și prin vorbele spiritistei invitate.

Această colecție de istorisiri prezentate sub numele Casa din Strada Sirenelor s-a dovedit a fi o lectură foarte plăcută. În opinia mea, cartea nu ar trebui să sperie sau să îngrijoreze pe cineva. Nu sunt o fană a genului horror, dar Casa din Strada Sirenelor mi se pare mai mult o enciclopedie a folclorului macabru românesc. O recomand cu drag și o puteți achiziționa de pe cărturesti, libris și emag.