Titlu: Eliza și monștrii ei

Autor: Francesca Zappia

Nr. de pagini: 369

Editura: StoriaBooks

Traducător: Ionela Chirilă

Sunt unele cărți pe care ni le dorim suficient de mult încât să le salvăm în wishlist pe toate site-urile de pe care comandăm. Totuși, nu ni le dorim atât de mult încât să dăm special comandă pentru ele. Și așa stăm și așteptăm să apară acea oportunitate unică, o aliniere a planetelor sau cine mai știe ce. Îmi doream cartea Eliza și monștrii ei de peste un an. Doar că mereu uitam să o pun în coș, mereu apărea altceva ce era “de nerefuzat”. Alinierea planetelor pentru mine a purtat numele oamenilor de la StoriaBooks și a unui pachețel care mi-a umplut sufletul de bucurie. Evident, în acest pachețel se afla și sus numita carte care este și elementul central al articolului de azi.

Eliza și monștrii ei de Francesca Zappia

Încep prin a vă face o mărturisire. Chiar dacă mi-am dorit această carte pentru multă vreme, era cât pe ce să o pun în raft și să o amân pentru luna viitoare. Ce m-a convins să o citesc imediat? Un videoclip văzut la Amalia pe canal în care vorbea despre Eliza și monștrii ei. Acela a fost pentru mine momentul 0. Era clar că nu mai puteam sta fără să citesc cartea și bine am făcut. Trei zile a durat flirtul dintre mine și cartea lui Zappia. La final s-a lăsat cu lacrimi, cu o dragoste pentru creație și promisiunea unei recitiri în fiecare moment în care presiunea devine prea mare. Cu alte cuvinte, am de gând ca în rândurile care urmează să vă conving să îi dați Elizei o șansă.

Eliza și monștrii ei este povestea unei fete introvertite, unei persoane ce nu se identifică nici măcar cu propria familie. Înconjurată peste tot de colegi gălăgioși, de frați mai mici enervanți și părinți pentru care sportul este totul, Eliza găsește evadarea într-o bandă desenată. Nu, nu este un cititor înrăit. Eliza este LadyConstellation, creatoarea uneia dintre cele mai populare benzi desenate.

Viața Elizei

Fiind un personaj atât de popular în mediul online, datorită propriei creații, am avea impresia că părinții săi sunt foarte mândrii și că Eliza este înconjurată mereu de oameni. Adevărul este cu totul altul. Chiar dacă părinții știu despre ceea ce face Eliza, pentru ei totul reprezintă doar un hobby mai ciudat. Mediul online reprezintă ceva înafara sferei lor de interes. În timp ce Eliza câștigă bani frumoși în urma propriei munci, părinții ei o amenință că dacă nu va învăța mai bine nu o să primească bursă pentru facultate. Ne imaginăm ce greu îi e fetei să accepte asta din moment ce afirmă că banii strânși până acum i-ar ajunge să traiască binișor și după ce își plătește studiile.

Relația dintre Eliza și părinții ei ilustrează în mod perfect multe dintre relațiile pe care adolescenții din ziua de azi le au cu părinții lor. Accesul la mediul online a permis dezvoltarea multor hobby-uri noi pe care mulți dintre cei mai în vârstă refuză să le vadă ca fiind adevărate sau importante. Un alt exemplu foarte bun: ținerea unui blog online sau dezvoltarea unui cont de bookstagram.

Virtual și Real

În Eliza și monștrii ei întâlnim unul dintre acele momente rare în care viața pe care ne-am creat-o în online se aliniază cu viața noastră reală. Acest moment este reprezentat în carte prin mutarea unui băiat la liceul la care învață Eliza. Un băiat ciudat, înalt cât un munte, dar timid ca un șoarece. Băiatul abia dacă vorbește și majoritatea comunicării dintre el și Eliza se realizează pe o foaie de hârtie pe care o pasează de la unul la altul. La fel cum, doar cu puțin timp în urmă, LadyConstellation ( Eliza în online) schimba câteva cuvinte cu cel mai mare scriitor de fanfiction despre banda sa. Bănuiți deja că băiatul de la școală este exact scriitorul, nu?

Între Eliza și Wallance lucrurile par a merge pe făgașul normal. Cei doi încep a se împrietenii, iar Eliza iese ușor, ușor din carapacea sa. Rămâne totuși o problemă importantă de rezolvat pentru ca cei doi să ajungă să se încreadă cu adevărat unul în celălalt. Mai precis, faptul că Wallace crede că Eliza este doar fana a benzii Monstrous Sea. Iar Eliza nu găsește curajul necesar de a-i spune că ea este autoarea.

Finalul cărții m-a surprins într-un mod plăcut. Nu atât ca acțiune cât din punct de vedere al mesajului transmis. În momentul în care alegem să punem foarte multă presiune pe noi, să ne obligăm să creem ceva, să obligăm arta noastră să devină pâinea noastră, riscăm să o pierdem. Și odată cu ea, ne pierdem și pe noi. Deoarece arta este o parte din noi. Da, este minunat să trăiești de pe urma propriei creații. Dar nu trebuie să o sugrumăm de nevoi materiale.

Sper că v-am convins să îi dați o șansă acestei cărți. Iar pentru doritori, aceasta este disponibilă pe libris, cartepedia și, bineînțeles, pe site-ul editurii.

Acesta este clipul Amaliei pe care l-am menționat în video.