Despre Orice inimă e o poartă de Seanan MgGuire

iulie 2, 2019

Orice inimă e o poartăTitlu: Orice inimă e o poartă

Autor: Seanan McGuire

Nr. de pagini: 171

Editura: Leda&Edge

Traducător: Carmen Ion

Bună ziua, stimați cititori! 1 iulie a sunat odată cu ultimul meu examen pe anul acesta. Deci să vină toate cărțile bune la mine, să vină maratoanele de lectură și provocările interminabile. În primăvara ce a trecut editurile au scos o mulțime de cărți superbe, iar vacanța de vară este momentul perfect pentru a le lectura. Începem deci sezonul recenziilor de vara, recenzii numai bune de citit alături de un suc cu gheață, cu o apariție a celor de la Leda&Edge. O cărticică simpatică foc, cu o copertă absolut superbă și un număr modest de pagini. Încape perfect în orice poșetă și se numește Orice inimă e o poartă.

Orice inimă e o poartă de Seanan McGuire

Orice inimă e o poartă de Seanan McGuire a reprezentat o surpriză plăcută pentru mine.  Am citit-o între două examene, într-un moment în care simțeam nevoia de o deconectare de la materia pe care o pregăteam pentru evaluare. Cartea este recomandată în special celor care au adorat Narnia sau seria Miss Perigrine. Eu nu m-am atins de niciuna dintre acestea două. Altfel spus, eram complet paralelă cu acest gen de carte în care copii au puteri deosebite sau pot călători în alte lumi. Totuși, primul volum din seria Copii în derivă mi-a plăcut foarte mult.

Cartea Orice inimă e o poartă spune povestea unor copii speciali. Copii ce au puterea de a călătorii în lumi magice, în lumi cu totul și cu totul diferite de a noastră. Unii au călătorit în lumi ce aparțineau de logică, alții în lumi ale absurdității. Spre exemplu, Nancy a călătorit în Galeriile Morților. Un loc în care a învățat să stea perfect nemișcată. Ce au în comun toți acești copii călători? Faptul că din diferite motive au fost nevoiți să își părăsească lumile în care se simțeau acasă.

În funcție de modul în care timpul trecea în lumile în care călătoriseră, aceștia s-au întors acasă după un anumit timp. Ce a însemnat într-o anumită lume 3 ani în lumea noastră poate să însemne doar 6 luni. Ce se fac însă aceștia după ce au trăit atâta vreme într-un anumit mediu special, iar acum se întorc acasă? Mulții dintre ei nu reușesc să se adapteze. Așa că ajung cu toții în grija domnișoarei West.

Școala domnișoarei West

În Orice inimă e o poartă acțiunea se petrece doar pe domeniul școlii domnișoarei West. În vârstă de 100 de ani, ajutată de alterarea îmbătrânirii în urma călătoriilor sale în alte lumi, domnișoara West ajută copii speciali să se readapteze la lumea obișnuită. Școala sa a fost întotdeauna un loc sigur în care aceștia să se poată purta așa cum simt nevoia fără a fi arătați prea rău cu degetul. Însă lucrurile se schimbă încă din ziua sosirii lui Nancy.

La nici o zi de a apariția lui Nancy lucrurile încep să o ia razna. Colega de cameră a lui Nancy, Sumi, este găsită moartă. Ați crede că nu se poate ceva mai ciudat de atât. Dar răspunsul este cu totul altul. Partea cea mai ciudată este că fetei îi lipsesc mâinile. Restul elevilor încep să se uite cu teamă către Nancy, tânăra ce a venit de curând dintr-o lume a morților. Cei care nu o învinuiesc pe ea o consideră vinovată pe Jack. De ce? Deoarece în lumea în care a călătorit Jack a fost asistenta unui doctor pe care eu l-aș numi puțin nebun. Personal, mie îmi amintește de savantul care l-a creat pe Frankenstein. Așa că destul de logic de ce anume copii o acuza pe aceasta. Doar chiar ea a mărturisit că a extras plămânii dintr-un om care încă respira.

Orice inimă e o poartăCopii în derivă

Ce se va întâmpla cu toți locuitorii internatului acum că un criminal se află printre ei? Dar când acest criminal începe să adauge și alte victime la colecția sa? Luând în calcul faptul că autoritățile nu pot fi implicate pentru că acest lucru ar putea duce la închiderea școlii, elevii sunt nevoiți să caute singuri criminalul. Un grup dintre aceștia format din Jack, Nancy, Kade și încă un băiat au ca sarcină să facă cadavrele să dispară și să oprească apariția altora.

Per total, cartea mi-a plăcut foarte mult. Dat fiind și numărul mic de pagini, Orice inimă e o poartă de Seanan McGuire a fost o lectură de două zile. Ce îi pot reproșa acesteia? Faptul că este scurtă. Consider că, acest volum ar fi trebuit să fie ceva mai amplu și găsirea criminalului puțin mai lentă. Ar fi creat alt suspans. Dar asta nu înseamnă că nu voi continua să citesc seria cu drag și să fiu cu ochii pe cei de la Leda&Edge după apariția volumul 2.

No Comments

Lasă un răspuns