Ce anume mă inspiră primăvara aceasta? // Colaborare cu Anastasia

aprilie 26, 2019

Atunci când eram mică am crezut că 18 ani este vârsta la care voi fi mare. Doar așa îmi spuneau toți. La 18 ani devii major. Am crezut, de asemenea, că la 20 de ani voi fi deja un adult în adevăratul sens al cuvântului. Mai exact, îmi imaginam că voi știi exact ce îmi doresc de la viață, că voi avea o relație bună cu mine însămi, că voi fi super motivată să fac lucrurile pe care mi le propun. Nicidecum nu mă gândeam că voi avea zile de genul habar n-am ce să fac cu viața mea sau de ce oare fac eu asta? Sau că o să îmi găsesc singură tone de scuze pentru a nu mă duce la cursurile de la ora 8. Îmi imaginam că 20 de ani este perioada de aur în care o să fac o grămadă de chestii și o să am o încredere în mine nemaipomenită, că indiferent peste ce voi da o să știu să rezolv. Bullshit!

La 20 de ani poți fi nebun și speriat în același timp. La 20 de ani nu ai niciun plan și multă lume nici nu se uită la tine ca la un adult. Ești un novice în lumea oamenilor mari. Ceva de genul: până acum ai jucat varianta demo de la un joc iar acum începi cu lv 1. Ai n-spe mii de direcții în care să mergi și uneori îți vine să te pui în fund în intersecția lor pentru că habar nu ai pe care să o apuci. De multe ori dai cu banul și ai impresia că afurisitul o să cadă pe muchie.

Este vârsta la care ai cea mai multă nevoie de motivație. Ai nevoie de lucruri în care să găsești inspirație pentru a merge mai departe, pentru a face anumite alegeri, pentru a începe să fii tu așa cum vrei. Pentru mine primăvara aceasta poartă numărul 19 pe tricou, urmând ca pe 3 iulie să schimb prefixul. Sincer, nu mă așteptam ca anul meu 19 – 20 să arate așa. Dacă mi-aș fi spus acum 3 ani despre asta aș fi râs cu lacrimi. Însă, acum sunt aici și ador ceea ce fac. Iubesc acești 19 ani indiferent de câte ori am dat-o în bară și sunt sigură că o să o mai dau până fac 20 și mult și după aceea. De ce? Pentru că așa e normal.

Ce anumă mă inspiră primăvara aceasta?

Ce anume mă inspiră primăvara aceasta a apărut din dorința Anastasiei de a scris împreună pe același subiect. Anastasia este o persoană minunată, o persoană care pe mine m-a surprins plăcut de multe ori cu idei foarte faine. În primul rând, vreau să îi mulțumesc pentru răbdarea pe care a avut-o cu mine în ceea ce privește acest articol. De ce? Pentru că am devenit o scriitoare foarte leneșă și am fost în pană de idei astfel încât am sărit peste termenul limită pe care ni-l stabilisem. Totuși, Anastasia m-a înțeles și m-a încurajat să scriu. Pentru asta, îți mulțumesc.

Primăvara aceasta pentru mine este reprezentată de oameni faini, cafea cu mult lapte și caramel sărat, sute de pomi înfloriți, o oră de filosofie la care am absentat și un citat despre egoism. Am avut plăcerea de a cunoaște foarte mulți oameni minunați primăvara aceasta și de a redescoperi un om de care am fost intimidată la început.

Oameni minunați

Oamenii minunați se găsesc, în primul rând, în echipa Libris Editorial. Primăvara aceasta am avut prima mea lansare de carte și a fost o bucurie să bifez și acest pas în cariera mea de scriitoare. Pentru realizarea acestuia nu am cum să nu le mulțumesc celor de la Libris Editorial deoarece au avut încredere în mine și în cartea mea, dar și pentru modul superb în care au organizat Târgul de carte și muzică Libris. ( Pentru cartea mea click aici)

Alți oameni minunați se găsesc și în diferite corpuri ale Universității Petrol- Gaze, Ploiești. Oameni cu care am avut ocazia să socializez în timpul unui eveniment organizat de către catedra de Pedagogie. Am cunoscut acolo studenți cu povești de viață aparte, oameni care m-au inspirat să continui să fac ceea ce îmi place indiferent de ce cotituri va lua drumul vieții mele.

Un alt om unic, nu cred că se aștepta să fie menționată aici, este Ruxandra de la 4fara15( o găsiți pe youtube). Ruxandra este un cititor atipic generației noastre din cauza lipsei sale de pasiuni pentru ficțiunile pentru adolescenți. În schimb, citește cu drag de la clasici până la filosofi, trecând prin câteva autobiografii și așa mai departe. Pentru cei care își doresc să afle despre cărți ce nu sunt foarte promovate în mediul online, canalul Ruxandrei este aici.

Flori, pomi și cafea cu lapte

Primăvara nu ar fi primăvară fără sute de pomi înfloriți, fără lalele rupte din curtea bunicii, fără cununile făcute din crenguțele verzi ale cireșilor. Nu ar fi primăvară fără vânzătorii din piețe de 1 și 8 martie, fără acel snur roșu cu alb și fără cafelele băute pe băncile din afara facultății. Primăvara este un poem despre noi începuturi venite peste promisiuni vechi, un impuls energic de a scoate din dulap acea listă de new goals scrise în timpul mahmurelii de după anul nou.

Cumva, momentul în care primăvara începe să își intre în drepturi, momentul în care toată natura începe să capete culoare reprezintă inspirația în forma sa brută. Inspirația de a te ridica din pat și de a înflori așa cum face totul în jurul tău. Fie că vorbim de a te dezvolta sufletește, fizic sau mental. Primăvara are acel ceva ce te face să îți dorești să acționezi.

O oră de filosofie pierdută

Știu, știu că nu e în regulă să lipsești de la cursuri. Cu toții știm asta. Dar mai știm și că e naspa să ai ore începând cu ora 8 dimineața și terminând cu ora 17. 100 de minute pe curs ori 5 cursuri înseamnă 500 de minute în care stai pe scaun și te chiorăsti la tablă fără succes. Și, uneori, îți vine să îți bagi picioarele și să pleci să te întinzi afară la soare cu o cafea mai sus menționată.

Ei bine, în timp ce eu eram într-o pauză netrecută în program, profa de curs explica colegilor mei că ar trebui să ne grăbim încet. Nefiind la curs nu am aflat niciodată părerea profesoarei mele despre asta. Cu atât mai bine. Pentru că în felul acesta am putut să gândesc eu fără influența ei. Concluzia mea? Este minunat să facem multe lucruri. Problema este că ne grăbim atât de tare să le facem încât uităm să ne bucurăm de ele. Tocmai de aceea a durat atât de mult să scriu acest articol. Am vrut să mă bucur de el.

Un citat despre egoism

Și, pentru a închide acest articol lung cât întreg postul Paștelui, să vorbim despre egoism. Acum realizez că eu vorbesc despre a fi egoism într-una din acele perioade ale anului când ar trebui să fim mult mai aproape unii de alții. Ei bine, asta e. Doar nu stau acum să mă potrivesc cu monsieur Calendar. Citatul vi-l traduc pentru că nu mi-l amintesc perfect în engleză.

Anii tăi 20 să fie cei mai egoiști ani din viața ta.

De ce? Pentru că după acești ani vei avea tot timpul împărțit între job, copii, soț, părinții, socrii, credite la bancă, etc. Dar în anii tăi 20 ar trebui să fie vorba despre tine. Despre cât de frumos te dezvolți tu ca om, despre cum crești, despre pasiunile tale și despre ceea ce vrei să realizezi. Nu începe viața ta de adult făcând compromisuri pentru alții. Nu pune dorințele altora mai presus decât ale tale. În viața ta ar trebui să fie vorba mai întâi despre tine, apoi de restul.

Și atât. Acesta este articolul, colaborarea este gata, fuga cu un like și ceva iubire la Anastasia.

One Comment

Lasă un răspuns