Titlu: Urmașii de sânge și os

Autor: Tomi Adeyemi

Nr. de pagini: 580

Editura: Epica

Traducător: Cristina Jinga

Sunt unele cărți care știi că vor avea succes înainte de a fi publicate în țară. Știi deja asta datorită publicității enorme din străinătate, datorită sutelor de recenzii pozitive. Devii chiar tu curios de ce anume a fost atât de fascinant. Uneori, îți mai iei țeapă după vorba românului. Nu e chiar cum te așteptai, acțiunea îți seamănă cu altă carte și tot asa. Alteori, nu e cum te așteptai, e chiar mai bine. Cam așa a fost relația dintre mine și romanului lui Tomi Adeyemi, roman pe care l-am terminat în ultima zi a anului 2018. Roman care mi-a făcut topul cărților să se dea oleacă peste cap neștiind exact unde anume în primele 10 să îi fac loc. Dar haideți să încetez cu lauda romanului și să trecem la recenzia propriu zisă.

Urmașii de sânge și  os de Tomi Adeyemi

Urmașii de sânge și os de Tomi Adeyemi vorbește despre un ținut îndepărtat din inima Africii, un ținut în care pe vremuri domina magia. Unde lumea se bucura de ceea ce puteau face maji prin magie, cum ei reprezentau conexiunea oamenilor cu zeii. Arzătorii ce făceau focul să danseze după dorința inimii lor, iar Îmblânzitorii ce controlau cele mai periculoase animale. Printre maji se număra și mama lui Zelie, iar magia pe care zeii i-au încredințat-o a fost aceea a morții. Mama lui Zelie era un Secerător, iar darul său era puterea de-ai invoca pe cei plecați dintre noi. Dar toate acestea sunt doar istorie astăzi. Căci magia din Orisha a dispărut iar toți majii au fost uciși.

Fiecare femeie sau bărbat cu părul alb ca neaua, semn al atingerii zeilor, ce a trecut de 13 ani a murit în momentul raidului provocat de rege. Singurii aleși ai zeilor au rămas divinerii, copii cu părul alb și creț, copii ce și-au văzut părinții omorâți din cauza aceluiași dar pe care îl aveau și ei. Dar acești copii nu vor deveni niciodată maji, căci magia nu mai există iar cei care ar fi trebuit să îi îndrume se odihnesc de mult printre zei.

Regele nemilos

Raidul provocat de rege a însemnat răzbunarea acestuia pe neamul majilor. Răzbunare asupra celor care i-au omorât prima familie. Nu a contat că nu toți majii au fost implicați în atacul asupra coroanei. El i-a nimicit pe toți. Pentru că i-au răpit soția și copii, el a răpit tuturor divinerilor cel puțin un părinte. I-a lăsat pe aceștia fără familii. Mai rău, i-a înjosit atât de mult încât astăzi toți divineri sunt considerați viermi. Fiecare familie trebuie să plătească pentru a-și putea ține copii cu păr alb acasă. Altfel, aceștia sunt duși în mine de unde rareori se mai întorc în viață. Muncă până la epuizare. 

Un singur diviner are norocul unei slujbe mai confortabile. O fată ce lucrează ca slujnică în suita prințesei Amari. Doar că, despre un pergament, descoperit de armată, se crede că are puterea de a aduce magia înapoi și a transforma divinerii în majii. Așa că, regele poruncește să o aducă pe slujnică și să i se dea pergamentul. Transformarea are loc în același moment în care sabia regelui îi străpunge pieptul fetei. Totul în fața prințesei Amari.

Prințesa fugară și divinera războinică

Regele a fost cu siguranță un părinte dur. Punându-și copii să se lupte între ei, pedepsindu-i inuman de fiecare dată când greșeau, punându-i mai prejos de coroana sa. Prințesa Amari a îndurat toate acestea. Dar moartea prietenei sale a pus capac. Tânăra fură pergamentul și pleacă din castel. Încotro, nici ea nu știe. Doar că soarta i-o aduce în cale pe Zeile. Tânăra cu ochi argintii și cu dorința de a îl nimici pe regele care i-a spânzurat mama. 

Pornind umăr la umăr într-o luptă împotriva tiraniei, trei tineri vor urma calea viziunii ultimului maji în viață. Un drum pentru care nimeni nu i-a pregătit. Un drum în care vor avea foarte mult de suferit datorită greutății traseului, lipsei banilor și urmăritorilor. Căci pe urmele prințesei Amari vine chiar fratele ei mai mare, prințul Inan. Dacă conceptele despre viață ale regelui au dispărut din inima lui Amari în momentul în care a văzut teroarea din ochi divenirilor, Inan este încă înrobit de ideile tatălui său. Depinde acum doar de el dacă va ridica sabia, din nou, pentru a-și răni sora sau se vor ridica împreună împotriva robiei regelui.