Titlu: Doamna Bovary

Autor: Gustave Flaubert

Traducător: Irina Mavrodin

Număr de pagini: 367

Editura: Corint

Ia uitați cum zboară timpul și se face iarăși duminică. Nu știu dacă vă amintiți dar în martie, după un articol de-al lui Emil în care spunea că nu mai au rost recenziile de cărți clasice, eu am deschis proiectul #cartevechecautrecenzortanar. În ideea de a încuraja pe câți mai mulți tineri să vorbească despre cărțile clasice. Deoarece, dacă ați observat, în multe cărți clasice găsim probleme cât se poate de actuale. Cărțile clasice sunt istorie au spus multi. Corect, și cine nu învață din istorie e sortit să o repete, nu? Să îi amintesc lui Emil că el și-a început blogul cu Eminescu ? Profit de ocazie să amintesc două bloggerițe, foarte dragi sufletului meu, care s-au alăturat proiectului meu. Mai precis, Anastasia și Andreea. La finalul articolului vă las link cu articolele lor din proiect.

Doamna Bovary de Gustave Flaubert

După cum v-ați dat seama duminica aceasta îi este dedicată cărții Doamna Bovary de Gustave Flaubert. Un roman despre care, personal, am auzit o mulțime de păreri. Cele mai multe dintre ele se învârteau în jurul sintagmei trebuie să ai o anumită vârstă ca să o înțelegi. Nu pot spune că nu sunt de acord cu acest lucru. Dar eu aș mai adăuga ceva. Și anume că trebuie să ai și un anumit număr de lecturi în spate.

Acțiunea cărții se petrece în secolul 19, pe meleagurile franceze. Povestea începe de la Doamna Bovary căsătorită cu Domnul Bovary. Fiind tânără și naivă, doamna Bovary își imaginează că tânărul care a curtat-o o iubea cu adevărat. Ce e drept, domnul Bovary era capabil de iubire. Dar, iubea doar banii doamnei. Cu timpul dragostea nevestei pentru soțul său pierii, lăsând în inima femeii un gol imens. Un gol care mai târziu urma să fie umplut de prezența fiului său. Astfel, fiul era alintat ca un prinț, urma să aibă o viață bună și o profesie stabilă. Cu alte cuvinte, mama urma să se îngrijească ca fiul său să urmeze și să obțină exact ceea ce ea nu reușise.

În momentul acesta deja avem prezentată una din temele generale ale operei. Părinții care aleg să îți trăiască viața prin intermediul copiilor lor. Iar, acest lucru este posibil doar dacă aceștia se află la conducerea vieții tinerilor, luând toate deciziile în locul lor. Ca atare, tânărul Charles Bovary studiază medicina, se căsătorește cu o văduvă aleasă de mama sa și cere postul urmărit de mama sa.

A doua doamnă Bovary

Devenită acum doamna Bovary – mama, femeia pare că îl lasă pe Charles să se bucure de viața pe care aceasta i-a oferit-o. Însă, după decesul propriei neveste – femeie care îl îngrozea pe Charles- tânărul se îndrăgostește de fiica unuia dintre pacienți. Nu trece mult timp până când aceasta să răspundă sentimentelor lui Charles iar, în primăvara următoare devine doamna Bovary. Acesta este primul act de răzvrătire pe care băiatul ajuns bărbat îl face față de propria sa mamă. Care, în mod evident, nu este deloc mulțumită de noua sa noră.

Actuala doamna Bovary este o tânără visătoare. Crescută la mănăstire și mai apoi de către tatăl său, fata nu înțelege într-un totul realitatea. Iar, de fiecare dată când observă că aceasta nu se potrivește cu ideile pe care ea și le-a făcut despre viață, se închide în sine, refuză mâncarea și cade la pat. Asemenea unui copil mofturos, doamna Bovary se revoltă împotriva sorții, ferm convinsă că ea merită mai mult decât o viață mediocră.

De-a lungul cărții vom asista la numeroase astfel de scene din partea tinerei femei. Învăluită în lumea de basm a romanelor, doamna Bovary se crede menită să se bucure de cele mai spectaculoase baluri, de complimentele celor mai bogați și arătoși domni și, evident, de invidia tuturor doamnelor. Frumusețea sa, fragilitatea trupului și mintea înțesată de romanele de dragoste ale epocii, o fac pe tânăra soție să își urască soțul care o adoră. Astfel, Charles este tot timpul prea grosolan, a început să se îngrașe și nu poți discuta filozofie cu el. Nu îi aduce bijuterii, nu o învăluie în mătăsuri și mai este și de profesie doctor.

Iluzia frumuseții

Iluzia propriei frumuseți este piatra de mormânt a doamnei Bovary. Considerându-se mult superioară tuturor, inclusiv propriul soț, aceasta va căuta admirație și alinare în brațele mai multor indivizi. Fiecare dintre ei, fiind într-adevăr, fascinat de frumusețea sa. Însă, cu timpul, masca frumuseții nu va fi suficientă să ascundă sufletul tinerei. Geloziile, avariția și îngâmfarea doamnei vor ieși până la urmă la iveală. Iar, momentul când doamna va descoperi că frumusețea îi atrage pe domni doar spre pat este asemenea unui dus rece pentru aceasta.

Doamna Bovary de Gustave Flaubert este o carte despre iluziile vieții. Despre poverile pe care le pasăm, în mod conștient, celorlalți. Ambele doamne Bovary sunt dornice să dețină controlul. Una asupra vieții propriului fiu. Cealaltă asupra bărbaților care îi stârnesc pasiuni. Niciuna dintre ele nu va primi ceea ce și-a dorit. Căci, în viață nu putem controla nimic. Ne putem controla acțiunile dar nu și sentimentele. Important este să nu ne lăsăm pradă cu totul celor din urmă. Deoarece uneori, sentimentele negre pe care le trăim ne pot duce pe calea pierzaniei.

Articole altor bloggeri din proiectul #cartevechecautrecenzortanar:

Anastasia:

Noi nu suntem eterni dar arta e? Discuție inteligentă-Narcis și Gură-de-Aur(Colaborare Carte veche, caut recenzor tânăr)

💛Discuție inteligentă-Jane Eyre💛 De ce să fii diferit?

Andreea:

Jane Eyre, un balsam pentru suflet și minte | Carte veche, caut recenzor tânăr || Colaborare cu Anastasia și Luiza