Titlu: Regina Albă

Autor: Philippa Gregory

Traducător: Anacaona Mîndrilă-Sonetto

Număr de pagini: 469

Editura: Polirom

Iată și ultima recenzie pe săptămâna aceasta. Și cum se poate încheia o săptămână mai bine decât cu o recenzie la o ficțiune istorica? Simplu! Nu se poate! Și de data aceasta responsabila pentru recomandarea acestei cărți geniale este Adelina. Cumva, Ade a reușit să îmi trimită și mie fascinația sa pentru perioada Războiului celor două roze. Război despre care am mai vorbit și în acest articol. De data aceasta autoarea spre care m-a îndrumat a fost Philippa Gregory, autoare de care, în mod evident, m-am îndrăgostit.

 Drumul Elizabethei Woodville, Regina Alba, către tron

Regina Albă de Philippa Gregory o are în centrul său pe regina Elizabeth Woodville. Cartea face parte dintr-o ciclu de romane dedicat dinastiei Plantageneților, zugrăvind cu fidelitate una dintre cele mai întunecate perioade din istoria Angliei – Războiul celor două roze. Ceea ce este remarcabil la regina Elizabeth este modul prin care aceasta își croiește ascensiunea spre tron. Devenind peste noapte dintr-o văduvă săracă aparținând micii nobilimi, regină. Tronul Elizabethei a fost adesea contestat datorită căsătoriei secrete cu Edward al IV-lea.

Pus pe tron de către Warwick, supranumit făcătorul de regi, Edward al IV-lea este primul rege aparținând casei York. Dreptul său la domnie fiind atacat adesea de către fosta regină, soția lui Henric al VI-lea, Margaret d’Anjou. Datorită acestor permanente lupte între casele  Lancaster și York, Warwick îl sfătuiește pe Edward să își aleagă cu mare grijă consoarta. Iar, prin căsătoria pe care o va încheia, să întărească relațiile politice cu Franța. Dar, cuprins de febra dragostei, Edward nesocotește sfatul lui Warwick și se căsătorește cu Elizabeth Woodville.

Această alegerea a regelui stârnește un val de uimire printre apropiații tronului. Mai ales, că odată cu urcarea sa pe tron, Elizabeth are grijă să îi aducă în poziții favorabile pe rudele sale din clanul Rivers. De asemenea, se asigură să întărească relațiile sale de familie cu propriile rude din Burgundia prin căsătoria uneia dintre surorile lui Edward cu moștenitorul tronului. Astfel, Regina Albă se asigură pe cât posibil de a avea la îndemână oameni dispuși să lupte pentru ea în neîncetatul război dintre veri.

  Inamicii din timpul domniei

Henric al VI-lea este recunoscut ca ultimul conducător al curții de Lancaster. O boală, de care a suferit întreaga sa viață, este motivul pentru care a pierdut tronul. De asemenea, și motivul pentru care soția sa este cea care uneltește, cea care strânge oameni și cea care conduce războiul împotriva casei de York.

Regina Albă de Philippa Gregory surprinde, prin combinația între biografie și legendă, evenimentele petrecute din momentul începerii domniei lui Edward al IV-lea, trecând de finalul acesteia și ajungând până la capitularea Elizabethei în lupta pentru tronul fiului ei. De-a lungul domniei soțului său, Elizabeth va căpăta pe lângă porecla de Regina Albă și stigmatul de vrăjitoare. Stigmat ce era asociat la vremea aceea cu moartea imediată indiferent de rang.

Renumele de vrăjitoare i se trage din partea propriei mame, Jaquetta Rivers, o doamnă a apelor. Cu rădăcinile bine înfipte în istoria curții regale de Burgundia, Jaquetta este urmașa Melusianei- o zeiță a apelor. Astfel, nu este nimic surprinzător, că de-a lungul cărții ambele femei vor apela adesea la puterile strămoașei lor. Fie din dorința de a-i proteja pe cei dragi, fie din dorința de a răzbuna moartea celor iubiți.

Regina albă se dovedește a fi o ficțiune istorică foarte bine scrisă, o carte palpitantă, genul de operă pe care cu greu o lași din mână. O recomand tuturor celor care doresc să învețe istorie într-un mod alternativ manualelor. Și, desigur, pentru cei care sunt curioși să afle mai multe despre Doamna apelor, aflați că își are propriul volum la editura Polirom.