Iată că deja s-a făcut vineri, weekendul este gata să înceapă iar noi aici pe blog am ajuns la recenzia cărții Șarpele din Essex de Sarah Perry. Pentru cei care mă urmăresc instagram nu este nicio surpriză legată de alegerea zilei deoarece v-am spus încă de ieri că urmează să apară pe blog. Pentru cei care nu mă urmăriți pe instagram dar vreți să o faceți vă las link aici.

Șarpele din Essex de Sarah Perry este o noutate a verii, apărută la editura Nemira în colecția Babel. Din această colecție mai am o singură de carte dar vă voi vorbi de aceasta cel probabil săptămâna viitoare. Revenind la oile noastre sau mai bine zis la șerpii noștri o să încep prin a vă spune că această poveste nu este deloc cum mă așteptam eu. Inițial, mă așteptam la o atmosferă specifică secolelor XVIII-XIX, o poveste cu lady și gentlemeni cu titluri nobiliare, cu baluri la care să se etaleze cele mai frumoase rochii iar ispitele să pândească pe la colțuri.

În schimb, Șarpele din Essex propune o cu totul altă atmosferă cu principii sociale destul de diferite. Per total mă duce cu gândul la cea de-a doua jumătate a secolului XX. Acest lucru fiind dat de libertatea de care se bucură femeile fiindu-le permis să călătorească de unele singure, să se mute în diferite orașe, să își crească singure copii și să umble înveșmântate în haine masculine.

Tot contrar așteptărilor, Șarpele din Essex nu este o carte de acțiune sau de aventură. De asemenea, nici o poveste fantasy. Însuși creatura care dă numele cărții apare pomenită în carte doar ca legendă. O legendă veche spusă astăzi doar pentru a speria copii. Însă, odată ce un om este găsit decedat pe malul apei, localnicii par brusc să creadă într-un basm.

Sinopsisul romanului Șarpele din Essex

După moartea soțului ei, Cora Seaborne începe o viata noua în Colchester, un sătuc englez, în care se zvonește ca miticul Șarpe din Essex, care odinioară stătea în ținutul mlăstinoș, s-ar fi întors în parohia Aldwinter.

Amatoare de științe ale naturii, Cora este convinsa ca ceea ce localnicii iau drept o creatura magica poate fi un exemplar dintr-o specie nedescoperita. William Ransome, vicarul parohiei locale, pe de alta parte, considera ca zvonurile sunt doar rodul lipsei de credința adevărată.

O legătură strânsă se creează între Cora și Will în ciuda diferențelor dintre ei, pe măsură ce amândoi încearcă să deslușească misterul Șarpelui din Essex.

Poveste spusă cu multa grație și inteligență, Șarpele din Essex este înainte de toate o carte despre dragoste și multele forme pe care ea le poate lua.

Părerea mea

Cartea lui Sarah Perry este mai mult decât o poveste de dragoste. Iar Șarpele din Essex este mai mult decât un mit. De ce? Pentru că, pe parcursul întregului roman, această plăsmuire a imaginației ia forma fiecărei frici a personajelor romanului. Astfel, creatura din mit devine metafora pentru spaimele care ne încearcă. Pentru majoritatea localnicilor Șarpele din Essex este responsabil pentru stricarea recoltelor și moartea unor animale. Pentru parohul William, Șarpele este responsabil pentru neîncrederea localnicilor în biserică și pentru atracția ciudată pe care o simte pentru o străină. Pentru soția lui William această creatură este cea care îi cere ei viața ca ofrandă în schimbul prosperității satului.

Pe lângă faptul că ne vorbește de fricile noastre și de nevoia noastră absolut normală de a le da un nume, romanul Șarpele din Essex ne mai vorbește și despre dragoste. Atenție, nu ne vorbește despre dragostea clasică. Ci despre toate formele dragostei. Fie că este vorba despre dragostea dintre soț și soție. Sau vorba despre dragostea dintre două bune prietene. Dragostea de mamă este și ea prezentată. Atât sub forma iubirii împărtășite de la mamă la copii și viceversa. Cât și despre dragostea unei mame pentru copilul său diferit, un copil ce nu se joacă la fel ca restul, nu simte la fel ca restul.

Recunosc, mi-a luat ceva timp să înțeleg că Șarpele din Essex este o carte de analiză. Autoarea, Sarah Perry, ne arată trăirile tuturor personajelor romanului și modul în care interacțiunea dintre ele le schimbă pe acestea. Cartea nu conține schimbări bruște de situație, acțiunea în schimb se petrece pe mai multe planuri, captând astfel trăirile a cât mai multe personaje.

Per total, pot spune că Șarpele din Essex este o carte dificilă din multe punte de vedere. Nu este genul de carte pe care să îl citești într-o zi. Și cu siguranță nu este genul pe care să îl poți înțelege la orice vârstă. Personal, mi-am propus să recitesc aceasta carte peste câțiva ani și, de ce nu, să o recenzez din nou din postura unei persoane mai mature.