Noua generație de cititori

iunie 19, 2018

Da, există o nouă generație de cititori. Aici, în România. O generație plină de avânt, de vise și cu un zâmbet aparte în coltul gurii. O generație de tineri altfel. Căci da, s-a ajuns să fii considerat altfel dacă citești.

Aceasta noua generatie de cititori este ceva ce probabil multi nu și-au imaginat vreodată. Niște tineri cu vise care evadează din lumea ce îi înconjoară atât prin intermediul cărților cât și prin intermediul muzicii ce le răsună în căști. Această generație este al naibii de greu de înțeles de către adulți. Suntem copii care am adormit cu Amintiri din Copilărie căzută lângă pat. Însă, suntem și generația care a pierdut nopții întregi citind romanele lui Stephenie Meyer.

Am citit atât faimoșii clasici francezi, cât și pe cei contemporani. Nu am avut vreo problemă să sărim de la Notre-Dame de Paris de Hugo la Oamenii fericiți citesc și beau cafea de Agnes Martin Lugand. Cum este așa ceva posibil și-au spus mulți. Cum să te bucuri e Balzac ca mai apoi să te mulțumești cu o romanță contemporană. Simplu, am spus noi ridicând din umeri.

Mulți nu vreți să ne considerați cititori adevărați. Atâta vreme cât nu ne veți vedea cu Moromeții în mână pentru voi vom fi doar niște caricaturi. Nu citim cărți adevărate. Așa ne-ați spus. Dar față de voi noi citim. Nu contează cât de profundă e cartea, cine a scris-o sau de câți a decedat autorul. Noi citim și atât.

Ne-ați înmormântat încă din clasele gimnaziale dorința de lectură. Ați spus peste ea teancuri întregi de lecturi obligatorii pe care un copil de clasa a V-a nu avea cum să le înțeleagă. Nu ne-ați lăsat să citim altceva. De ce? Pentru că literatura adevărate e doar ce ați citit voi la rândul vostru obligați. Dar noi nu ne-am lăsat. Am tras aer adânc în piept și am înotat printre zecile de pagini prinzându-ne de cărți precum Harry Potter ca de niște salvatoare. Sau Narnia. Sau orice altceva ce voi considerați pueril.

Și de multe ori, voi ce aveați de a decide, ne-ați luat din mână cărțile a căror lectură ne făcea plăcere. Ne-ați spus că nu știm să citim. Că nu ne gândim la viitorul nostru. Că astfel de cărți nu ne ajută. Și nu am înțeles. Căci pe voi nu vă vedeam citind. Ci doar vorbindu-ne de aceleași cărți pe care le-ați citit în urma cu un deceniu.

Să ne înțelegem. Nouă, noilor cititori, nu ne este frică să îl citim Dostoiesvki. Suntem mulți care am făcut-o. Și nici Alexandre Dumas nu ne sperie. Sau orice alt mare clasic. Nu ne e teamă de ei. Doar că gusturile diferă. Noi știm asta. Acceptăm acest fapt. Nu contază că adori literatura clasică sau fantasy-ul. Suntem cu toții cititori. Asta nu ați înțeles voi.

Suntem o generație tare ciudată. Și suntem foarte mândri de acest lucru. Și stim că voi nu pricepeți cum astăzi ne vedeți prinsi de o carte iar mâine lenevind în fața televizorului. Sau de ce facem atâtea fotografii inclusiv la cărțile pe care le citim. Mă rog, oricum misterul e reprezentat de cărțile pe telefoane. Este ceva inexplicabil să combini cititul cu tehnologia. Și totuși nouă ne-a ieșit. Și voi habar nu aveți ce bine se citește Dostoiesvli pe ereader.

Ce mai are special această nouă generație de cititori? Curiozitatea și lipsa răbdării. Majoritatea tinerilor de astăzi vorbesc engleza de parcă primul lor cuvânt a fost mother nu mamă. Iar noua generație de cititori nu este mai prejos. Ne aruncăm asemenea lupilor pe volumul tradus în română ca mai apoi să terminăm întreaga serie în engleză înainte să se traducă următorul volum.

Ne căutăm unii pe alții. Pe wordpress, twitter, facebook sau instragram. Creem comunități. Mici dar existente. Ne întâlnim la tot felul de evenimente. Schimbăm păreri și creem noi prietenii. Venim cu cele mai năstrusnice idei. Facem schimburi de cărți ori ni le dăruim. Creștem împreună și citim. Ce citim noi? Orice ne face plăcere. Cum citim? Oricum dorim. Pentru noi nu contează.

Pentru noi cititul nu pare să aibă frontiere. Și nici prieteniile născute din dragostea pentru cărți nu le ținem doar între frontierele României. Ne facem prieteni care de care mai diverși. Și vorbim despre cărți despre care voi probabil nici nu vreți să auziți. Cerem păreri. Tuturor. Nu contează unde locuiește. Pentru noi, contează doar dacă citește. Și asta ar trebui să fie important și pentru voi.

8 Comments

  • Șoricel Cititor iunie 19, 2018 at 3:03 pm

    Articolul tău este minunat și cred că ai răscolit mințile multor cititori, pentru că mare parte din gândurile noastre, le regăsim aici. Ai mare dreptate în tot ceea ce ai scris și sper ca adulții care citesc aceste rânduri să înțeleagă și perspectivele noastre în ceea ce privește cititul.

    • Poteca Luiza iunie 19, 2018 at 3:07 pm

      Multumesc mult. Și eu sper. Dar dacă nu vor citi asta e. Într-o zi noi vom fi adulții.

      • Șoricel Cititor iunie 19, 2018 at 3:10 pm

        Mă întreb dacă nu cumva în momentul în care noi vom fi adulți, și noi vom fi neînțelegători și ușor demodați în fața generațiilor viitoare. =))))

        • Poteca Luiza iunie 19, 2018 at 3:11 pm

          Eu sper că nu :))

  • daniel iulie 17, 2018 at 5:05 pm

    Articolul tau este un adevarat manifest al noii generatii. Aceea de adevarati cititori. Urmaresc de ceva vreme o multime de tineri pe booktube, pe goodreads, pe vloguri si in fiecare zi ma minunez. Ma minunez de usurinta
    (asa cum ai spus) cu care trec de la Dostoievschi sau Tolstoi sau Marquez la romane grafice. Pai ce sa mai zici! Si o fac cu devotament si o mare iubire pentru carte (indiferent de …format). Pai te ia cu ameteala cand vezi un copil (scuze: tanar) de a 8 a care vorbeste de suferinta lui Raskolnicov cu o dezinvoltura extraordinara si apoi trece cu nonsalanta la urmatorul volum din TBR pe care te-ai gandit ca nu ai sa-l deschizi vreodata, si copilul iti face dovada ca merita deschis! Am o varsta la care ma puteti considera bunic, si va spun ca „neintelegerea” dintre generatii a existat si se va perpetua mereu, pentru ca asa este firesc. Dar trebuie repectate niste reguli. De ambele parti. De la o varsta cel mai bun profesor este propriul copil. Si va mai spun un secret : mintea nu imbatraneste, doar corpul. Un pic mai inainte daca spuneai ca esti cititor, multi se uitau un pic ciudat, astazi e ceva firesc, si asta e bine. De aceea iti multumesc pentru bucuria pe care mi-a produs-o articolul tau si va multumesc tuturor celor de varsta ta pentru iubirea pe care o purtati cartilor

  • Poteca Luiza iulie 18, 2018 at 9:28 am

    Nu pot sa explic cat de mult inseamna pentru mine un comentariu de acest fel. Sper, din tot sufletul, ca nici dumneavoastra nu va veti opri din citit. Noi cu siguranta nu o vom face.

  • Adriana Flori octombrie 30, 2018 at 6:00 pm

    Nu stiu sa spun exact ce sentimente mi-a trezit acest articol, dar cu siguranță pot sa spun ca a atins o coardă sensibilă. Felicitări, cu siguranță mulți ne regăsim în rândurile tale

    • Poteca Luiza octombrie 30, 2018 at 6:04 pm

      Mă bucur că articolul meu a ajuns la dumneavoastră🤗

Lasă un răspuns