Cum au zburat atât de repede zilele și s-a făcut 15 iunie nu știu să vă spun. În schimb, știu să vă zic câteva recomandări excelente în materie de cărți. Printre aceste minuni literare numai bune de pus în bagaj pentru la mare sau la munte se numără și o carte semnata de Eric Lindstrom. Dacă nu v-ați dat deja seama este vorba despre Spune-mi dacă zâmbești apărută anul trecut la editura StoriaBooks.

Spune-mi dacă zâmbești a reprezentat pentru mine o lectură ușoară, o lectură de o zi plină de învățăminte pentru o viață. Parker Grant, personajul principal are ceva ce o face foarte ușor de remarcat. Atât pe stradă cât și la școală. Și nu este vorba despre vreo nuanță țipătoare a părului. Ci de eșarfele pe care aceasta le poartă zilnic peste ochi. Eșarfe cu modele interesante, cu fețe zâmbitoare sau două x-uri aplicate fix în zona ochilor. Păi? Cum poate vedea ea dacă are ochii legați? Simplu. Nu vede. Nici cu eșarfe, nici fără ele. Vederea i-a fost luată într-un accident acum câțiva ani. Purtarea eșarfelor în acest fel este o modă pe care doar ea o poate urma.

Moda aceasta nu este singurul lucru excentric la Parker. Tot în această categorie intră și lista sa de steluțe. Steluțe pe care și le dăruiește cu ocazia fiecărei zile în care nu plânge pentru moartea tatălui său survenită în urmă cu 3 luni. Mai departe ar putea fi faptul că își petrece diminețile în curtea școlii alături de prietena sa, Sarah, dând sfaturi colegilor săi naivi.

Ca urmare a situației sale Parker a inventat Regulile. O listă de 12 reguli care se aplică atât ei cât și persoanelor cu care intră în contact. Cele mai importante sunt regula numărul 1 și anume să nu o înșeli vreodată pe baza faptului că e oarbă și regula infinit. Regulă care spune că nu există o a doua șansă. Odată ce i-ai pierdut încrederea lui Parker nu mai ai cum să o recuperezi. Iar aceasta este provocarea peste care trebuie să treacă atât Parker cât și Scott Kilpatrick. Cine este Scott? Persoana care i-a frânt inima lui Parker și a încălcat prima regulă.

Spune-mi dacă zâmbești – o poveste despre a ierta, a înțelege și a lupta

 Spune-mi dacă zâmbești de Eric Lindstrom este în primul rând o carte despre puterea oamenilor. Despre puterea lor a lupta împotriva vieții. La fel cum Parker își dorește să între în echipa de atletism a liceului chiar dacă nu poate să vadă locul în care pista se curbează. Este o lectură care îți aduce zâmbetul pe buze în momentul în care vezi câte lucruri poți realiza.

 De asemenea, această poveste mai vorbește și despre prietenie. Despre cum prietenii noștri adevărați rămân alături de noi în momentele grele. Despre cum aceștia de multe ori se pun pe un plan secund pentru a avea grijă de noi. Cum aleg să nu ne judece pentru greșelile noastre. Și aleg să ne înțeleagă. Așa cum Sarah, Molly și Faith o înțeleg pe Parker. Cu toate ideile ei și cu toată cruzimea cu care aceasta judecă lumea. Așa cum ele sunt acolo în ziua în care aceasta clachează. Și nu fug cum au făcut-o alții.

Cum e ilustrată dragostea în cartea Spune-mi dacă zâmbești? Ei bine, este ilustrată exact așa cum ar trebui să fie. Cu accentele puse fix acolo unde trebuie. Iubire apare în această carte prin gesturi de o însemnătate aparte. Prin alergatul pe același traseu cu Parker pentru a verifica dacă există vreun obstacol în calea ei. Prin prinderea sa atunci când cade. Prin gestul de a fi prezent în preajma ei pentru a o proteja. Chiar dacă ea nu poate vedea aceste lucruri. O dragoste cu adevărat altruistă. Dragostea care nu așteaptă nimic în schimb.

Cel mai greu este să recunoști că te-ai înșelat

În jurul acestei propoziții pare că se învârte întreaga acțiune a cărții. De câte ori nu am greșit chiar noi înșine? De câte ori nu am renunțat la prieteni doar după ce am întâmpinat o singură dificultate. Și, cel mai grav, cred că nu doar o dată, fiecare dintre noi,  am șters cu buretele o mulțime de amintiri frumoase doar pentru că o dată cineva a greșit. Cam așa a făcut și Parker. A renunțat la un prieten minunat, la cineva care a fost mereu acolo pentru ea. Doar din cauza unei greșeli.

La fel s-a întâmplat și când a judecat greșit diferite persoane. Când a pus etichete și a făcut pe dura doar pentru a compensa cumva vulnerabilitatea cauzată de lipsa vederii. Cartea, încă din primele pagini ne arată cât de important este să nu judecăm. Să avem răbdare unii cu alții și să încercăm să nu punem etichete. Cu toții suntem orbi într-o oarecare măsură. Chiar dacă vedem perfect.

În concluzie, Spune-mi dacă zâmbești este genul de carte care te va face să zâmbești în momentul în care termini povestea. Opera lui Eric Lindstrom face parte din colecția Young Adult și o să găsiți în majoritatea librăriilor. Eu zic că este perfectă de citit într-o zi călduroasă sau într-o noapte când somnul pare să nu vină. Ca un bonus, cartea este numai bună de apărut în poze pe instagram.  Titlul fiind scris atât în limbajul uzual cât și în cel Braille. De asemenea, la finalul cărții veți găsi o pagină scrisă doar în acest limbaj. Nu uitați să vă uitați și coperțile 2 și  3, veți avea o surpriză. Din câte am observat surpriza aceasta este valabilă pentru toate cărțile celor de la StoriaBooks. Sau cel puțin cele pe care le am eu sunt așa. Și anume, Spune-mi dacă zâmbești, Cuvinte în albastru intens și Graffiti Moon.