Zilele trecute am citit o carte care mi-a dat foarte mult de gândit. În ultima vreme nu am ieșit foarte mult din casă preferând să mă ascund de razele soarelui. Nu mă dau în vânt după zilele călduroase, după temperaturile care sar de 25 de grade. Dar, Sub soarele noptii de Trish Cook m-a pus pe gânduri. Cum ar fi dacă nu aș avea voie să ies deloc afară? Dacă nu aș putea să mă bucur de zilele însorite, dacă nu aș putea ieși la plimbare sau chiar să nu pot să merg până la magazin? Ei bine, cu siguranță într-o astfel de situație, nu aș avea dorință mai mare decât să ies afară.

Aceasta este și dorința lui Katie Price, o tânără în vârstă de șaptesprezece ani.  Ce o oprește pe aceasta să iasă și să se bucure la maxim de viața de adolescent? În niciun caz lenea, cum e în cazul meu. Ci o boală rară, care o face extrem de sensibilă la lumina soarelui și îi pune viața în pericol. Astfel, la această vârstă, bagajul de amintiri cu prietenii al lui Katie este foarte sărac. Singurii săi prieteni fiind tatăl său văduv și unica sa prietenă Morgan.

Prin perspectiva vieții acestui personaj, Trish Cook aduce în prim plan, în Sub soarele nopții, problema omului bolnav și reacția celor din jur la boala sa. Mulți dintre oamenii care suferă de boli mai grave, boli care nu au neapărat un tratament, tind să ascundă aceste boli de frică să nu fie tratați altfel. De ce ar fi tratați altfel decât dacă ar fi perfect sănătoși? Pentru că fiecare dintre noi suntem caracterizați în funcție de diferite aspecte legate de fizicul nostru, personalitatea sau mentalitatea noastră. Ei bine, omul bolnav nu mai este caracterizat după aceste criterii. Ci, în ochii lumii, unica sa trăsătură devine boala sa. Nu mai este fata cu părul roșu de la chimie sau băiatul acela bun la mate de la clasa 9C. Este doar omul acela bolnav.

Sau, o altă variantă posibilă în cazul omului bolnav, este să se râdă de el și de boala sa.  Și cum bine știm dacă este vreun lucru gratuit în toată lumea, acela este constituit din cuvintele usturătoare. Cuvinte care uneori ne determină cele mai extreme reacții. Cum ar fi să nu mergem la petrecerile date în oraș de frică să nu ne întâlnim cu fata care în clasele primare a făcut în așa fel încât să fim marginalizați.  Da, întâmplările nefericite petrecute în copilărie chiar ne pot afecta și peste ani de zile. Puterea cuvintelor este ceva neînchipuit.

Mereu când aflăm că un om este bolnav automat întrebam cum se simte el. Niciodată nu întrebăm și cum se simte familia sa. Cum se descurcă, dacă fac față situației. Iar, impactul bolii asupra familiei este iar un element legat de viața oamenilor suferinzi asupra căruia autoarea face referire în cartea sa. Acest aspect este evidențiat prin tatăl lui Katie, rămas văduv cu ani în urmă.

Acest om a încasat lovitură după lovitură, rămânând puternic pentru fiica sa.  Sacrificiile pe care un părinte le face pentru copii săi uneori sunt nenumărabile. Pasionat de fotografie, tatăl lui Katie și-a petrecut tinerețea călătorind prin lume chiar până în jungla africană, surprinzând cadre de-a dreptul magice. Astăzi, face lucrul pe care nu o dată a zis că îl urăște. Dă note unor fotografii realizate de studenții săi. Fotograful a cărei lume părea nemărginită, astăzi este înlănțuit de catedră și de casă. Datorită bolii fiicei sale.

Dar, cel mai dureros nu este faptul că a trebuit să renunțe la atâtea lucruri pentru Katie. Dureros este faptul că nu poate face nimic să o salveze. Iar asta, pentru un părinte, este ceva inimaginabil de greu. Să îți vezi copilul bolnav și să nu poți face nimic să îl alini.

Cartea Sub soarele nopții  este mai mult decât o carte despre boală. Este o carte care vorbește de prietenie mai presus de tot. Prietenia dintre Katie și Morgan. De asemenea, este și o carte de dragoste. O carte plină de peripețiile specifice dragostei adolescentine. Dar, cumva, toată cartea se rezumă la asta.

 Nu boala este cea care te definește. Ci tu. Tu te definești pe tine. Iar, faptul că ești un om bolnav nu ar trebui, niciodată, să te oprească să trăiești așa cum îți dorești.

A mea e posibil să nu fie menită să dureze la fel de mult ca a celorlalți oameni- însă asta nu înseamnă că va fi mai puțin extraordinară.

Am ales să prezint această carte din unghiul care pune lumina pe povestea persoanei bolnave nu pe povestea de dragoste. Am făcut acest lucru deoarece, consider că povești de dragoste sunt multe. Dar, povești în care ni se deschid ochii asupra suferinței celorlalți sunt puține. Cartea Sub soarele noptii de Trish Cook a apărut la editura Epica anul acesta. Iar pentru cei pasionați de filme cartea este și ecranizată.