Noaptea de foc de Eric- Emmanuel Schmitt este una dintre cărțile pe care le-am tot amânat. Ironic, este și una dintre cărțile care mi-au plăcut cel mai mult. De multe ori s-a întâmplat să fiu surprinsă de operele acestui autor. Iar, în momentul de față, nu știu dacă Noaptea de foc ori Oscar și Tanti Roz este cartea mea favorită de Schmitt.
Noaptea de foc este o carte care deșii începe prin a pune o mulțime de întrebări, la finalul său, te simți ca și cum ai fi aflat câteva dintre cele mai importante răspunsuri. Este o carte care te împinge, fără să îți dai seama, să reflectezi asupra lucrurilor găsind tu însuși răspunsurile pe care le căutai atunci când ai început romanul.
Fiind o carte cu caracter autobiografic, Noaptea de foc devine cartea care vorbește despre toate operele lui Schmitt. Este cartea de la care a pornit totul, iar titlul acesteia poartă denumirea pe care autorul ia oferit-o unei nopți pe care el și-a pierdut-o rătăcit printr-un masiv al Saharei.
Acțiunea
În urmă cu aproape 30 de ani, autorului i se face o ofertă de către un amic, regizor. Să devină scenarist pentru a putea aduce pe marile ecrane, împreună cu acesta, viața părintelui Charles de Foucault. Pentru ca filmul să fie cât mai realist, cei doi se înscriu într-un pelerinaj nicăieri altundeva decât în deșertul Sahara. Astfel, împreună cu alți 8 europeni și 2 ghizi pornesc la drum prin nesfârșitul deșert.
Momentul cheie al întregului pelerinaj,pentru autor, este urcarea muntelui Tahat, cea mai înaltă culme din Hoggar. Pornind împreună cu alți câțiva membri ai grupului și însoțiți de unul din ghizi, micuța echipă ajunge după câteva ore de urcuș în vârf. La întoarcere, autorul împins parcă de un avânt nebun, se grăbește să ia conducerea grupului și coboară neatent. Astfel, acesta se pierde de ceilalți ce vor rămâne în urmă și va sfârși prin a ajunge pe partea cealaltă a muntelui.
Având înaintea sa o noapte geroasă de petrecut departe de orice sursă de căldură, autorul decide să se îngroape în nisip într-un loc ferit. Astfel, sperând că va putea trece peste o noapte petrecută în inima Saharei. Această noapte îi va rămâne în amintire ca Noaptea de foc, moment de răscruce al vieții sale.
Noaptea de foc a fost unică prin experiența transcendentă pe care autorul a trăit-o. Și de aici unul dintre citatele mele preferate din această carte.
O noapte pe pământ m-a umplut de bucurie pentru toată viața. O noapte pe pământ m-a făcut să întrevăd veșnicia.
Teme abordate
Una dintre problemele despre care se discută încă de la începutul operei este existența unei ființe mai presus de om. Totul din jurul nostru a survenit în urma unor reacții fizice și chimice? Sau, cineva cu o putere extraordinară a făcut lumea cum este ea?! Ceea ce mi s-a părut mie cel ma interesant a fost momentul când, afirmându-se prima teorie, s-a vorbit despre singurătatea omului în univers, ca unică ființă gânditoare.
O altă scenă frumos zugrăvită în carte este cea a rugăciunii ghidului tuaregului. Majoritatea grupului pare fascinată de această imagine cu caracter folcloric. În acest timp, femeia catolică din grup îl întreabă pe Schmitt de ce atunci când ea vorbește de religie primește priviri respingătoare iar atunci când tuaregul se roagă este admirat. Răspunsul dat de autor este unul trist din punctul meu de vedere. Acesta îi explică femeii că, europenii, se consideră într-un fel superiori africanilor.
Pentru ceilalți membri ai grupului faptul că tuaregul se roagă reprezintă un obicei al unei clase inferioare. În schimb ea, fiind europeancă dar, crezând în divinitate este privită asemenea unei ființe ce nu acceptă evoluția. Pe membrii grupului îi deranjează că una de-a lor este apropiată în gândire cu un tuareg.
Părerea mea
Noaptea de foc reprezintă este o carte diferită. Cred că acest cuvânt o descrie cel mai bine. Este o carte care are ceva aparte, fie tema abordată ori faptul că este vorba despre o carte în care autorul este personaj. Ori poate amândouă. Cert este că nu ar trebui să lipsească de pe rafturile dumneavoastră. Eric- Emmanuel Schmitt are un stil aparte de a spune lucrurilor pe nume, poveștile sale sunt atât de copilăroase și totuși atât de profunde.
Cartea o găsiți la editura Humanitas. Aceasta poate fi comandantă și de pe librăriile online.
2 Comments
Recenzie Omul care vedea dincolo de chipuri de Eric- Emmanuel Schmitt - Luiza Potecă
Cărți de pus sub brad (II) / Top 5 duminică - Luiza Potecă