Recenzie Colivia Regelui de Victoria Aveyard

martie 10, 2018

Așteptarea celui de al treilea volum al seriei Regina Roșie a luat sfârșit. Cartea Colivia Regelui a apărut, spre bucuria tuturor, zilele trecute pe rafturile celor de la Nemira. Aceasta, alături de Regina Roșie și Sabia de sticlă, spune povestea tinerei Mare Barrow.

Bine cunoscutul conflict interior al lui Mare , conflict ce îi are în centrul săi pe cei doi prinți și dragostea sa pentru ei, i-a sfârșit odată cu volumul doi  în momentul în care Mare se oferă în schimb unuia pentru a salva viața celuilalt și a camarazilor săi.  Astfel, aceasta ajunge să fie întemnițată în diverse locuri și să joace diferite roluri în funcție de cum îi cântă regele proaspăt încoronat, Maven. Nefiind nimic mai mult decât un animăluț de companie pentru acesta, unul de care lui  îi este imposibil să se despartă.

Colivia Regelui oferă, deasemenea, o nouă imagine de ansamblu asupra lui Maven. Deșii moartă, fosta regina- Elara, îi face simțită în continuare prezența prin cel mai important  produs al talentului său. Astfel, apare imaginea lui Maven, băiețelul care a fost sculptat de către mama sa, a cărei minte a fost lucrată în permanență de către mama sa, o șoptitoare. Imaginea regelui stăpân pe sine alternează cu cea a băiatului care a fost șlefuit, asemenea unei piese de puzzle, pentru a se potrivi cât mai bine în puzzle-ul reprezentat de tron. Un tron care amenință să se sfărâme sub greutatea minciunilor.

Curtea freamătă și se destramă pe zi ce trece. Alianțele din interiorul ei se destrăma într-un ritm alert spre a forma altele noi împotriva coroanei. Adevărul cere să fie scos la iveală. Maven caută să formeze o alianță superioară atât din punct de vedere strategic cât și din punct de vedere militar. Astfel, joacă o carte neîncercată până acum de către strămoșii săi pacea cu Țara Lacurilor. O pace plătită cu scaunul unei regine.

Cartea,Colivia Regelui, este construită prin alternarea perspectivelor a trei personaje. Perspectivele predominante aparținând lui Mare și Cameron – o fată recrutată de către Mare.  Prin alternarea perspectivelor celor două cititorul observă atât acțiunea din palat cât și cea din interiorul Gărzii Stacojii. Spre finalul cărții acestora li se adaugă și perspectiva lui Evangheline astfel încât în ciuda împărțirii evenimentelor pe mai multe planuri cititor nu este lăsat pe dinafară.

O temă dezbătută mai pe larg în acest volum este iubirea familiei, și mai precis iubirea dintre frați. Astfel, acest tip de iubire este prezentat din perspectiva unei fete care și-a pierdut fratele, unei fete care încearcă cu disperare să îl salveze și a alteia care face tot posibilul să îl protejeze.

Vorbind de persoane pe care le-am pierdut, persoane pe care încercăm cu disperare să le salvăm și să le protejăm, vorbim automat și de Cal. Tânărul prinț izgonit. Al cărui nume a fost rostit multă vreme pus sub tăcere la curte. Asta doar pentru a fi rostit acum mai tare ca niciodată în toiul unei revolte. Trăiască Prințul Tiberius al șaptelea. Ceea ce mă duce cu gândul la citatul meu favorit din această carte.

Ce ar trebui să simți atunci când stai în fața omului care reprezintă întreaga ta lume și el îți spune că doar tu nu-i ajungi? Că nu ești tu alegerea lui? Ce ar trebui să simți atunci când afli că ești doar o umbră în preajma omului care este soarele tău?

Volumul al treilea aduce, de asemenea, mai multe lămuriri asupra Gărzii Stacojii. Detalii precum numele comandanților, modul de operare, bazele acestora sunt dezvăluite cititorului alături de cât de departe poate merge această grupare pentru ași îndeplini scopurile.

O celulă rămâne tot o celulă, indiferent cum o împodobești.

Garda Stacojie, Țara Lacurilor, Regatul Riftului, Northa…  Oare la ținuturi se referă citatul de pe coperta cărții? Toți vor pieri în flăcări. În flăcările lui Maven? În flăcările lui Cal? Sau în flăcările bătăliei dintre cei doi regi?

 

 

 

3 Comments

Lasă un răspuns